Este o intrebare aparent simpla si de bun simt, insa la care multi investitori nu se straduiesc sa afle un raspuns consistent.

"Majoritatea investitorilor considera ca evaluarea unui activ este o sarcina dificila – ceva mult prea complex si complicat pentru abilitatile lor. In consecinta, o lasa in seama profesionistilor (analisti in domeniul pietei de capital, evaluatori) sau o ignora complet.

Consider ca evaluarea, in esenta sa, este simpla si oricine este dispus sa petreaca timpul necesar pentru strangerea si analizarea informatiilor o poate face", ni se spune chiar din introducerea cartii "Minighid de evaluare a companiilor listate. Cum sa evaluezi o companie, sa alegi un portofoliu si sa faci profit", aparuta la editura Publica, cu sprijinul Erste Asset Management.

Cartea este scrisa de Aswath Damodaran, profesor de finante la Universitatea din New York. In 1994, revista BusinessWeek l-a numit unul dintre cei mai buni profesori din toate scolile de afaceri din SUA.

Potrivit autorului, desi exista zeci de modele de evaluare a companiilor listate la burse, insa doar doua abordari ale acesteia: intrinseca si relativa.

Abordarea intrinseca a evaluarii porneste de la ideea ca valoarea unui activ este determinata de fluxurile de numerar pe care investitorul se asteapta ca activul respectiv sa le genereze de-a lungul vietii sale si de gradul de siguranta al investitorului fata de aceasta proiectie a fluxurilor de numerar.

In abordarea relativa, un activ este evaluat prin raportare la modul in care piata valorizeaza active similare.

O intrebare fundamentala in activitatea de evaluare este cat de complex si de detaliat trebuie sa fie procesul de evaluare.

Aswath Damodaran raspunde: "Mai simplu poate fi mai bine. Detaliile numeroase iti dau sansa de a utiliza informatii specifice pentru a face prognoze superioare, dar creeaza, totodata, nevoia de a mari aportul informational, cu riscul de a genera erori. Atunci cand evaluati un activ, utilizati cel mai simplu model posibil.

Daca puteti evalua un activ folosind trei informatii, nu recurgeti la cinci. Daca puteti evalua o companie cu ajutorul a trei ani de prognoze, a alcatui prognoza fluxurilor de numerar pe zece ani inseamna sa va legati singuri la cap".

Profesorul Damodaran arata mai apoi, in cartea sa, ca metodele optime de evaluare trebuie sa difere in functie de tipul de companii la care se raporteaza investitorul.

Un factor de diferentiere important este varsta si gradul de dezvoltare al unei companii.

Astfel, avem companii tinere aflate in faza de crestere, companii in crestere, companii mature si companii in declin.

Pentru fiecare categorie, metoda de evaluare va fi semnificativ diferita, in sensul ca accentul cercetarii va cadea pe factori diferiti.

De asemenea, trebuie abordate diferit cazurile mai special, respectiv cel al companiilor din sectorul serviciilor financiare, precum si cel al companiilor asa-numite ciclice, din imobiliare, auto si industria materiilor prime.

Un bun rezumat al nevoii de evaluare in activitatea de investitor ne este dat de un citat din Oscar Wilde pe care Aswath Damodaran il evoca la inceputul cartii: "Cinicul cunoaste pretul tuturor lucrurilor si valoarea niciunuia".

Pe care Damodaran il completeaza: "Acelasi lucru poate fi spus si despre numerosi investitori care privesc investitiile ca pe un joc si definesc castigul drept capacitatea de a te situa in fruntea gloatei".

• Petrolul ieftin, semnalul crizei

  < Prev
• Pestele de la cap se impute, inclusiv la bursa

  Next >