Globalizarea a făcut ca în loc de creativitate să se cumpere clişee corporatiste

Pe piaţă circulă o teorie. Dacă ne canalizăm spre energia nucleară pentru producerea curentului, atunci, cu amortizarea investiţiilor necesare, preţul energiei electrice ar trebuie să se majoreze cu 40%.

Iată o poziţie siderantă, pentru că energia atomică a fost acceptată deoarece era ieftină. Fără să se ţină cont de faptul “ştiinţa” nucleară subjugă particulele, cam cum şi-a propus comunismul intervenţionist şi ateu să procedeze cu natura. Când paticulelor li se “extrage” energia, nu sunt lăsate să se structureze, li se se strică echilibrul şi poate avea loc o catastrofă, fiindcă - aşa cum spunea D. H. Lawrence - Dumnezeu nu face lucruri, ci este lucruri.

Să lăsăm însă la o parte această perspectivă pentru a observa că dacă se doreşte să se încarce populaţia cu tarife la utilităţi şi taxe până la nivelul veniturilor se ajunge la sclavagism.Şi de aici ar rezulta că nu se doreşte crearea unei clase de mijloc care să economisească.

De fapt, cam prin asta se şi diferenţiază ultimele două mari crize. Cea actuală nu este una de supraproducţie ca aceea din anii ’30, pentru că greutatea s-a mutat, prin intermediul relaxării cantitative (QE), pe supraîndatorarea populaţiei.

Când e supraproducţie preţurile scad şi se ieftinesc inclusiv activele. Însă QE opreşte scăderea preţului acestora din urmă. Iar la sfârşit se va vedea că, fără să se creeze venit disponibil şi o clasă de mijloc, nu se va putea ieşi din criză.

Degeaba sunt făcuţi oamenii sclavi sau roboţei cu supraîndatorare (via QE) dacă e ţinut sus preţul activelor şi al materiilor prime. Bogaţii vor vedea că au probleme cu exercitarea puterii pe care le-o dă avuţia acumulată. De ce? Pentru că activităţile generatoare de profit vor fi supraevaluate. În ce sens? Cel care deţine capitalul doreşte să cumpere creativitate pentru care plăteşte un preţ de transfer pe relaţia profit - salarii, însă i se oferă în loc un mod de organizare corporatist.

Cu alte cuvinte, societatea e astfel construită încât finanţatorul să ia de la angajat creativitate. Dar formele moderne de sclavagism au înlocuit-o cu clişee şi marketing, în contextul în care au standardizat activitatea şi au reprimat competiţia pe fondul globalizării.

Se pot explica cele de până acum şi privind din alt unghi. Creativitatea e subminată de politic şi ajunge să fie supraevaluată din cauza barierelor fiscale puse. Ca urmare a acestora, toţi producătorii de bunuri de larg consum încep să le fabrice în China comunistă, la aceeaşi calitate, ceea ce invalidează principiul: Sunt prea sărac să cumpăr un lucru ieftin.

Dar mai important este că ceea ce numim capitalism nu mai stimulează performanţa. Pentru că principiile ce stau la baza funcţionării societăţii sunt defecte. Lumea evoluează cu creativitate, libertate şi alocarea capitalurilor pe criterii de piaţă, nu pe seama unui mod care le reprimă.

Nu modul de organizare trebuie să fie vioara întâi, ci creativitatea. Creativitatea şi libertatea trebuie puse înaintea disciplinei. Principiile în faţa amenzilor. Nu ca în momentul de faţă când observăm că efectul se substituie cauzei. Nu politicienii şi corporaţiile trebuie să fie stăpânii indivizilor, iar mâna invizibilă a pieţei nu trebuie să fie înlocuită cu cea politizată, care redistribuie resursele.

O societate de acest fel este, din păcate, una feudală, fiindcă încearcă să păstreze nişte privilegii prin moştenire şi interzice circulaţia elitelor ca urmare a limitării creării clasei de mijloc, ce alimentează elitele.

Apropo de asta, în Evul Mediu o familie putea fi aristocrată şi putea deţine averi importante, putea fi una de duci, conţi, marchizi sau baroni vreme de sute de ani, independent de calităţile, talentele, caracterul sau morala sa.

Dar în condiţiile capitaliste moderne există ceea ce sociologii au numit „mobilitate socială”. Principiul activ al acestei mobilităţi, după sociologul şi economistul italian Vilfredo Pareto este circulaţia elitelor. E vorba de faptul că întotdeauna există în vârful scării sociale persoane care sunt bogate şi importante din punct de vedere politic, dar aceste persoane - aceste elite - sunt mereu altele.

Deci, cine se năştea sclav în perioada medievală nu putea scăpa de acest statut şi se găsea într-un conflict ireconciliabil cu stăpânul său, ceea ce a fost speculat de Marx şi pus la baza mişcării socialiste. Numai că într-o societate capitalistă, există o continuă mobilitate: săracii se îmbogăţesc, iar descendenţii celor bogaţi îşi pierd averile şi devin săraci.

Sigur că aşa ar trebui să stea lucrurile. Acum se vede, însă, inclusiv la nivelul organizaţiilor care au impus capitalismul în vremea Revoluţiei Industriale, că s-au o standardizat, ceea ce contravine principiilor progresiste pe baza cărora s-au întemeiat.