Scoţia îşi pune problema ieşirii din Marea Britanie, probabil cu scopul de a rămâne în Uniunea Europeană. Timp în care Ungaria ar dori să o părăsească.

E neclar dacă prima îşi doreşte mai mult să fie în UE decât să plece din Regatul Unit, dar cert e că cea de a doua vrea să-şi consulte poporul nemulţumit de decizia ce a generat criza refugiaţilor.

Aşadar, de pe o parte Ungaria acuză politica discreţionară a UE, şi ar vrea să-şi separe destinele, dar pe alta Scoţia, fără a fi afectată de respectiva criză, ar înclina să şi le unească.

Unei dependenţe cu iz de independenţă, cu Brexitul folosit ca oportunitate, i se opune un protest ce ar  intenţiona să taxeze abuzurile comise.

Din câte se observă, UE poate fi considerată şi atractivă pentru cei ce fac parte din alt spaţiu comun, dar şi neinteresantă. Dacă felul  în care ia decizii se va concretiza în a cumpăra renunţarea la independenţă ar fi un exerciţiu interesant ce ar merita urmărit.

Dacă n-o face se poate spune că enunţurile politice ale Uniunii Europene nu sunt în concordanţă cu măsurile economice, ceea ce permite să se confrunte cu riscul unor astfel de schisme.

Iar cine câştigă de pe urma sciziunilor arată că Uniunea ar trebui să se lupte nu  cu cei consideraţi a nu-i mai fi aliaţi, ci cu duşmanii veritabili.

E bine de menţionat că un eventual Hungaroexit nu va reduce traficul de refugiaţi prin teritoriul maghiar sau al altor state. Fiindcă sunt şi alţii nemulţumiţi de hotărârile luate şi pot aborda la fel chestiunea.

Poate că responsabili nu sesizează şi mai trebuie să le fie explicat o dată. Deciziile lor au generat costuri pe care ţările afectate  sunt constrânse să le socializeze. Motiv pentru care popoarele a căror consultare se va cere sunt nemulţumite că n- au fost întrebate dacă-s de acord, şi în măsura în care nu s-a ţinut cont de voinţa lor, exercitarea opţiunii de a abandona UE e corectă. Iată de ce ar trebui să compenseze factorii de răspundere ai Uniunii Europene cheltuielile generate de viciile de abordare.

Recapitulăm. La nivelul UE discutăm de discreţionarism, atât în privinţa crizei refugiaţialor ce afectează Ungaria, cât şi a problemei din Scoţia, ce se prevalează de aparteneţa la Uniune ca să părăsească Marea Britanie. Şi, din păcate, dacă nu vor exista recompense pentru deciziile proaste luate, e probabil că ele vor genera un trend. Cine a sesizat neajunsurile politicii Uniuni Europene şi încearcă acum să le taxeze pare că gândeşte mai bine decât UE şi e principalul ei inamic.  

• Obiectiv ZERO: Eliminarea supraîndatorării gospodăriilor

  < Prev
• Statul acest melc, care se crede bolid

  Next >