Mussolini și statu-quo-ul contemporan

Centrismul politic a ajuns din nou la mare cinste printre elitele educate ale lumii și mai ales printre cele europene. Conceput pasămite ca o contrapondere revoluționară la avântul euroscepticismului conservator de dreapta"reacționar" de tip Trump/Le Pen/Brexit/Viktor Orban, noul centrism, reprezentat de un Emmanuel Macron sau, la noi, de un Dacian Cioloș, este de fapt o reambalare a ideii mai vechi despre "A Treia Cale". Asta mai ales pentru că acest curent se vrea a fi în bună măsură "apolitic" sau chiar "post-ideologic" și pretinde că a depășit dihotomia clasică dreapta-stânga.

În aceeași măsură, noul centrism pretinde a se situa dincolo de alternativa capitalism-socialism, promițând să ia "ce e mai bun" din ambele sisteme și să epureze în același timp excesele și disfuncționalitățile fiecăruia. Proprietatea privată și economia de piață vor fi păstrate într-o oarecare măsură, dar vor fi obligate, prin reglementări, să lucreze în folosul"binelui colectiv", care înseamnă, mai nou, nu doar asigurări și beneficii sociale de stat, ci și lupta împotriva "schimbărilor climatice" și a discriminărilor rasiale, religioase și de gen. Pe scurt, acest nou centrism își propune conservarea și revigorarea, pe cât posibil, a statu-quo-ului politico-economic actual.  

Ce rezultă nu este, vorba ceea, nici cal, nici măgar, ci o struțocămilă corporatist-socială care reușește să încalce drepturile tuturor, fără discriminări. Asta pentru că în centrul de comandă al economiei și al întregii societăți este pus nu individul, ci statul.

"Nu există indivizi sau grupuri (partide politice, asociații culturale, uniuni economice, clase sociale) în afara Statului. (...) Grupați în conformitate cu interesele lor diferite, indivizii formează clase; ei formează uniuni profesionale atunci când sunt organizați potrivit activităților lor economice; dar în primul rând, ei formează Statul, care nu este o simplă chestiune de număr". Acest stat are obligația să împace patronatele cu sindicatele, pe antreprenori cu salariații, și să-i facă să lucreze pentru binele comun al societății.

Toate bune și frumoase, doar că citatul de mai sus îi aparține lui Benito Mussolini. Fascismul mussolinian visa și el o A Treia Cale, dincolo de capitalism și socialism, și a numit-o Corporatism. Dar de fapt, tot ceea ce se păstra din capitalism era o vagă idee de proprietate privată, și ea mult slăbită și amenințată oricând de exproprieri în interes public. În rest, intervenționism etatist cât cuprinde, de la planificarea centralizată a producției la reglementări menite să restricționeze accesul pe piețe, în folosul oligopolurilor existente.

De unde rezultă că ideea unei a Treia Căi, care să ne ducă dincolo de capitalism și socialism, este iluzorie. Singura alternativă reală este cea dintre libertate și etatism.


Energy Report

Leave your comments

Post comment as a guest

0
Your comments are subjected to administrator's moderation.
terms and condition.
  • No comments found

The Best United Kingdom Bookmaker lbetting.co.uk Ladbrokes website review