Dacă ne uităm cât spațiu a ocupat lupta politică în perioada recentă în detrimentul administrării problemelor economice, poate că n-ar trebui să ezităm în a spune că o astfel de atitudine apropie colapsul.

Din abordarea guvernului Tudose se pare că tocmai acest fapt s-ar dori să se evite și de aceea e importantă îndepărtarea politicului de decizie.

Cele care pot provoca colapsul sunt pensiile, în condițiile în care numărul de salariați - cotizanți se plasează sub cel de pensionari - beneficiari. Dacă însă deficitul e accentuat și de cei cu pensii speciale, ce n-au contribuit la sistem, atunci falimentul statului poate surveni mai rapid!

Iar dacă, pe lângă acest lucru, România e constrânsă să aloce mai mult pentru Apărare, dezechilibrele se accentuează. Cu precizarea că dacă se numește un executiv menit să întrerupă cercul vicios, angajarea de cheltuieli militare e necesar să țină cont și de costurile de întreținere.

Așadar, modul iresponsabil de gestionare de trei decenii, cu maximul de lipsă de răspundere atins în perioada de creștere a taxelor în plină criză, generează deficite finanțate din îndatorare. Și în măsura în care cheltuielile curente necesită ca soluție de avarie tăierea celor pentru investiții, singura cale de a le mai realiza rămân fondurile europene.

Iată de ce sunt acestea importante, dar și fondul suveran, care ar putea capacita disponibilul de lichiditate din sistem în vederea cofinanțării fondurilor comunitare.

Ca să îndepărtăm colapsul trebuie schimbată paradigma în care a funcționat până acum politicul: N-avem bani la stat, stricăm cash flow-ul menajelor cu taxe mai mari. Nu, e nevoie ca românii să aibă mai mult venit disponibil ca urmare a eliberării societății de corupția politică, care, la rândul său, să majoreze baza de impunere fiscală.

• Individul a devenit paria societății contemporane

  < Prev
• Un euro tare anihilează QE

  Next >