În prima zi lucrătoare a noului an, acţiunile bursei din Shanghai au înregistrat scăderi masive, ceea ce i-a obligat pe administratorii pieţei să întrerupă tranzacţionarea. Pierderile au fost estimate la 92 miliarde de dolari, dar nu înseamnă că banii care au ieşit din bursa chineză ating această cotă.

Oricum ar fi însă o sumă importantă.îşi caută acum un alt debuşeu. Unde s-ar putea îndrepta? Având în vedere volumele mari, banii pot fi absorbiţi de piaţa americană şi de cea europeană. Dar aici trebuie să facem precizarea că banii plecaţi de pe o piaţă emergentă ar trebuie să meargă pe unele similare. De ce nu pot ajunge ei tot în Asia? Fiindcă în această zonă există risc de contagiune. Dar nici în America de Sud nu se pot duce, pentru că acolo au început să existe probleme din cauza reducerii preţurilor mărfurilor fungibile. La fel cum se întâmplă şi în Rusia, unde mai e şi embargo.

În aceste condiţii, pieţele emergente unde ar putea să migreze banii ce au ieşit de pe piaţa de capital chineză sunt Turcia, dar şi fostele ţări comuniste membre UE: Cehia, Polonia şi Ungaria, dar şi România ori Bulgaria.

Da, însă aceste lucruri fiind spuse, nu trebuie să ne scape din vedere că zona care face, în prezent, relaxare cantitativă (quantitative easing – QE) va fi o prioritate de prim rang. După epuizarea oportunităţilor Turcia şi Europa de Est tot va fi rămas o cantitate mare de bani de plasat. Iar zona euro are un risc mai redus decât pieţele emergente menţionate. Planul Juncker încă n-a pornit, deci, în principiu, se cumpără tot active vechi. Totul este să se afle cam ce  achiziţii ar dori să facă Banca Centrală Europeană (BCE) pentru a fi investiţi banii cu risc cât mai mic.

În fine, dacă decizia de majorare a dobânzii de politică monetară de către Fed e greu de explicat în condiţiile unei evoluţii echilibrate a consumului şi a pieţei muncii, acum, după, căderea bursei chineze e şi mai dificil. Dar ceea nu se poate nega, totuşi, este că americanii le-au atras atenţia chinezilor să acorde atenţie pieţei interne şi să permită aprecierea monedei. În acest fel  ei ar fi stimulat economisitrea, şi-ar fi redus dependenţa de investiţiile străine, şi în momentul în care banii străinilor părăseau piaţa asiatică, s-ar fi văzut mai multă stabilitate, dată de potenţialul investiţional intern.

Dar, cum chinezii nu i-au ascultat pe americani, nu le rămâne decât să vadă  cum investiţiile străine se dovedesc a fi leverage şi au mai renunţat, neinspirat, şi la politica de reprimare a natalităţii într-un moment când secvenţa economică se restrânge.

Să trecem însă de la bad management-ul chinezesc, ce se încearcă a fi reparat cu mult intervenţionism, la Europa. Politica monetară de aici se plasează pe un trend contrar celei din Statele Unite şi e de aşteptat ca managementul defectuos din China să-şi propage efectele asupra bătrânului continent. O eventuală realocare a lichidităţii din activele chinezeşti în cele europene - stimulate de QE şi de achiziţiile BCE - ar avea ca efect o susţinere a preţului activelor, ba chiar şi o reinstalare a preţurilor de consum pe trend ascendent. Se va înregistra o majorare a preţurilor acţiunilor şi indicilor bursieri. Dar înainte de asta ar trebui sa aibă loc o apreciere a monedei euro, urmată de o escaladare a şomajului - după ce mărirea preţului activelor va căpăta aspect de bubble.

Mesajul pentru România este că leverage-ul făcut sub orice formă, fonduri europene/investiţii străine, tot leverage se numeşte. Important este potenţialul intern, pentru ca mixul de politici monetare şi fiscale să fie coerent. Din acest punct de vedere, al potenţialului intern şi al ofertei interne de bunuri şi servicii, lecţia Chinei este foarte importantă. 

• Atenţie la procesul de conversie a creditelor din valută în lei!

  < Prev
• Ce fac monedele alternative dacă le dispare referinţa?

  Next >