În ciuda a 8% din PIB deficit bugetar economia nu crește pentru că are structura nereformată

Nu știu câtă lume își dă seama, dar 8% din PIB deficit bugetar este un stimulent enorm pe care îl primește economia României alături de finanțările nerambursabile, fără a mai avea capacitatea să crească, ba chiar să se confrunte cu stagflația, ceea ce înseamnă că declinul se asociază cu inflația și chiar cu șomajul. Ce se întâmplă? Structura nu-i mai permite economiei să genereze creștere ceea ce face absolut necesară reforma înainte ca această chestiune a datoriei publice să se complice de asemenea natură încât să ajungă chiar la 100% din PIB. Este un mare risc pe secvența actuală similar cu ceea ce s-a văzut în America Latină, cu Venezuela - important deținător de resurse energetice - ca principal exemplu!

Dar ce este reforma structurală? Trecând de la spusele lui Churchill pe care l-am tot citat în ultima perioadă - “Socialiştii sunt precum Cristofor Columb: atunci când pleacă nu ştiu încotro se duc, când ajung nu ştiu unde se află” - la declarația Anei Pauker - “Scumpetea este mare, speculanții își fac de cap (...) dar să ne fie clar că unul dintre mijloace cele mai eficace de ieftenire a bunurilor este înmulțirea lor” - s-ar vedea că reforma structurală e ceea ce faci ca să ajungi la afirmația ei, gestionând excedentul, nu deficitul. De unde ar rezulta că soluția nu e de tip plafonare/mercurial, care duce, în final, la penurie, ci o ofertă bogată.

Dar acest exemplu că până şi comuniştii, în frunte cu Ana Pauker, şi-au dat seama, l-am dat de m-am plictisit.

Problema este că Banca Centrală Europeană, de pildă, are aceeași părere. Într-un articol explicativ publicat pe site-ul instituției pe 18 octombrie 2017 din care citez fragmentar se precizează că reformele structurale sunt, în esență, măsuri care modifică textura unei economii, respectiv cadrul instituțional și de reglementare în care companiile și cetățenii își desfășoară activitățile. Acestea sunt menite să asigure soliditatea economiei și capacitatea sporită a acesteia de a-și realiza potențialul de creștere într-un mod echilibrat.

Reformele structurale acționează pe partea de ofertă a economiei. Prin eliminarea obstacolelor din calea unei producții eficiente de bunuri și servicii, acestea ar trebui să contribuie la creșterea productivității, a investițiilor și a ocupării forței de muncă. Acest lucru poate fi realizat în moduri multiple. De exemplu, mediul de afaceri în ansamblu poate fi îmbunătățit în aşa fel încât să sprijine flexibilizarea piețelor forței de muncă, simplificarea sistemului fiscal sau reducerea birocrației. Să permită companiilor să-și desfășoare cu mai multă ușurință activitățile comerciale și să facă planuri de viitor. Gospodăriile populației pot beneficia, la rândul lor, de produse mai ieftine și mai bune, ceea ce presupune, de asemenea, mai mulți bani care să poată fi cheltuiți pentru alte produse.

De ce sunt reformele structurale importante pentru BCE? Pentru că mandatul său e menținerea stabilității prețurilor, a ratelor inflației la niveluri inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu. Dar politica monetară nu operează într-un vid. Alte politici economice contribuie la evoluțiile care conturează politica monetară. Pe termen lung, beneficiile pe care politica monetară le poate oferi vor depinde și de alte politici economice - inclusiv de cele care implică reforme structurale - mai ales atunci când este vorba despre asigurarea unei creșteri echilibrate. Reformele structurale sunt, prin urmare, importante pentru creșterea economică a Europei în viitor și pentru consolidarea Uniunii Economice și Monetare.

Același lucru l-a spus și cel mai titrat economist din România: “Creșterea economică nu depinde de inflație, ci de creșterea locurilor de muncă, de stimularea inovației si a managementului performant”. El a avertizat la momentul oportun că o amânare a reformelor ar avea serioase consecinţe nu doar asupra credibilităţii sau a inflaţiei, ci ne-ar îndepărta pe termen nedefinit de trecerea la moneda unică.