Discursul Greciei a inceput sa sune siderant. Oficialii eleni spun, nici mai mult nici mai putin, adresandu-se europenilor: Cine v-a pus sa ne dati bani, nu stiati cine suntem?

La prima vedere, afirmatiile Atenei constituie o dovada de tupeu maxim. Cum vine asta ca cineva sa-ti dea bani ca sa-ti rezolvi niste probleme urgente si tu in loc, sa-i multumesti, sa-i zici: Ai fost prost ca mi i-ai dat?

Da, dar daca ne gandim mai bine si-i punem fata in fata doar pe politicienii greci cu cei europeni, fara a-l mai amesteca in discutie pe cel care a oferit efectiv banii, micul deponent, spusele elenilor nu mai par “extraterestre”.

Asta pentru ca politicienii europeni stiau cine-i Grecia cand au acceptat-o in UE si in zona euro cu dispensa.

Apoi au preferat un “haircut” pentru datorie ei, nu falimentul.  Adica, in loc sa-i accepte incapacitatea de plata i-au secatuit de resurse pe proprii cetateni.

Dupa care tot politicul european a fost acela care a oferit garantii bancilor care au finantat statul elen.

Cu alte cuvinte, politicienii i-au facut pe bancheri sa lase expertiza la o parte. Iar acestia, desi erau reprezentantii unor banci comerciale, nu s-au sfiit sa cumpere titluri de stat elene, plasamente pe care trebuiau sa le realizeze institutiile de credit cu un alt fel de profil: bancile de investitii.

Dar mai mult decat atat, politicienii europeni au plafonat depozitele bancare. Au spus ca ceea ce depaseste pragul de garantare de 100.000 de euro trece din categoria economisirilor in cea a investitiilor. Desi persoanele care vin cu banii la banca n-au profil de investitor.

Iata cum incet-incet ajungem la concluzia ca politicienii greci nu prea bat campii, ci spun lucrurilor pe nume: In spatele oricarei debitor iresponsabil e un creditor iresponsabil.

Asadar ceea ce cer grecii de la Troica e sa fie responsabilizati in aceeasi masura si debitorul si creditorul. Si asta ar trebui sa imbrace forma unui contract real si pragmatic care sa permita tuturor participantilor -  Grecia, UE, BCE si FMI - sa-si recapete credibilitatea. Pentru ca rezolvarea politica nu poate veni decat in urma unui succes economic.

Regretabil este doar afrontul pe care il sufera micul deponent de la un sistem financiar ce cuprinde preponderent banci comerciale, care nu tine cont de profilul sau si intra, la indemanul politicului, in investitii.

Ca s-o spun mai pe sleau grecii si-au asumat viciile, europenii nu. Acestia din urma ar trebui sa recunoasca fata de cei cu care sunt intr-o relatie legitima ca au avut legaturi nepotrivite cu o persoana de moravuri usoare. Si nu sa incerce sa rezolve problema prin intermediul relaxarii cantitative a masei monetare (quantitative easing – QE), fara sa-si asume raspunderea pentru ceea ce au facut cand au primit Grecia in Uniune.

QE facut de americani, care au piete si au luat decizii clare, poate ca a avut noima. Pe cand UE are un mort in casa – Grecia – despre care zice ca-i viu. Si cat nu recunoaste starea reala a acestuia n-are ce sa stimuleze cu lichiditate, fiindca nu genereaza incredere.

• Vanati dividende, nu scumpirea actiunilor!

  < Prev
• Elita cu origine sanatoasa

  Next >