Am fost mereu curios ce scriu în notele informative cei care raportează ce articole economice se mai scriu prin presă, ori aceia ce redau convorbirile telefonice în care ziariştii le povestesc prietenilor ce urmează să mai publice.

Mă gândesc că muncitorii informativi ar trebui să aibă nişte rubrici predefinite ca să nu intre în multe amănunte şi să devină plictisitori. Ştiţi bancul acela cu miliţienii, care sunt de două feluri, proşti şi puternici? Miliţienii puternici se deosebesc de ceilalţi pentru că reuşesc să înfigă pătratul în cerc.

Din această categorie fac parte probabil şi cei ce întocmesc notele în discuţie, fiindcă trebuie să aibă forţa să completeze toate rubricile. Chiar dacă apar termeni complicaţi, precum swap, leverage, option, forward, vanilla. Când se confruntă cu astfel de dificultăţi, termenul e trecut într-o notă de subsol cu număr. De exemplu: “1. swap – de cercetat”. După care problema e dată unui alt departament, care o cercetează cu mijloace specifice. Cum am văzut o dată la o televiziune de ştiri, ce a invitat mai multe vrăjitoare să analizeze criza cu ajutorul instrumentarului din dotare: bobi, cafea, cărţi de joc.

Dar, în fine, important e că notele ajung pâna la urmă pe masa decidenţilor, iar aceştia, pe seama expertizei dobândite, îşi pot desfăşura activitatea de o manieră mult mai adecvată. Câştigul muncii informative e indubitabil. Dar rămâne o problemă de clarificat, cea a copyright-ului. Serviciile află informaţii pentru care nu plătesc. Şi atunci baza de impozitare rămâne redusă.

Ca să se înţeleagă mai bine ceea ce vreau să zic, sunt autori care au idei, scriu articole de ziar sau cărţi, le vând şi plătesc taxe. Dar cum există o serie de structuri ce au acces la respectivele idei fără să plătească, vânzările de ziare şi cărţi rămân scăzute, la fel şi colectarea impozitelor.

Iar dacă o persoană cu idei e urmărită de 20 de manipulanţi de informaţie, e şi o problemă de costuri. Nu mai bine i se desemnează autorului un singur uvrier informativ cu care să discute dimineaţa, la o cafea, ceea ce intenţionează să scrie, şi restul de 19 merg să lucreze în alte sectoare ale economiei? Ce se întâmplă, economia nu generează suficiente locuri de muncă şi toată lumea se înghesuie în structurile informative?

Nu ştiu câte joburi generează economia, dar un prieten şomer, cu activitate intensă pe facebook, îmi tot spune să se simte urmărit. Motiv pentru care se gândeşte să înceteze să mai posteze pe reţeuau de socializare ca să nu aibă probleme psihice. L-am sfătuit să nu renunţe cumva, pentru că astfel scapă de senzaţia de singurătate. Iar dacă nu mai e urmărit, o mulţime de oameni riscă să ajungă pe drumuri. Şi ei n-au cum să plece în străinătate.

• Ce facem dacă ne-am săturat de acțiuni și obligațiuni

  < Prev
• Darea în plată: risc sistemic vs justificare socială

  Next >