Lupta pentru pace

Am un amic basarabean, care mi-a relatat o întâmplare stranie. El susţine că o rudă de-a sa a înfundat puşcăria pentru că a omorât un rus. Şi nu doar atât, rusul era chiar soţul ei şi şi-a petrecut în închisoare cei mai frumoşi ani ai vieţii. La 24 de ani, când tatăl său, văduv şi în vărstă, a sesizat că nu are niciun gând de măritiş a venit acasă cu un inginer de la el de la fabrică, om la 35 de ani, niciodată căsătorit. Ea nici n-a vrut să audă, dar tatăl a insistat că e o partidă ce nu trebuie ratată şi în cele din urmă fata s-a căsătorit cu inginerul Saşa sau Vanea ori Vova, prietenul moldovean nu mai reţine exact numele. Peste două săptămâni fiica îşi vizitează tatăl, împreună cu soţul, bătrânul se apucă să bea câteva păhărele de vodcă cu ginerele şi apoi să-l descoasă cum a fost în noaptea nunţii. Când acesta-i mărturişeşte că soţia sa încă nu şi-a pierdut virginitate, tatăl mai dă un pahar mare de vodcă pe gât, merge în cealaltă încăpere de unde răzbat zgomote de haine sfâşiate şi palme, iar peste 5 minute apare radios în cadrul uşii şi-i spune proaspătului însurat: „Gata, nu mai ai nicio problemă, nu mai e fată mare!” Cuprins de gelozie, lui Saşa sau Vanea ori Vova îi vine tot sângele în cap, pune mâna pe cuţitul de pâine şi-l împlântă de 5-6 ori în pieptul bătrânului. Bufnitura unui trup căzut pe podea o face pe femeie să vină într-o fugă, îşi vede părintele într-o baltă de sânge şi-i răzbună moartea cu acelaşi cuţit de bucătărie. Urmează anii grei de temniţă, tinereţea pierdută şi regretele de zi cu zi pentru pierderea celor dragi. Dacă cei trei ar fi trăit în altă parte, nu în fosta Uniune Sovietică, ci în America tuturor posibilităţilor, deznodământul sângeros poate că ar fi fost evitat. Era suficient ca ei să se lase pe mâna diplomaţiei şi să conştientizeze spusele lui Henry Kissinger: „Nimeni nu poate câştiga războiul sexelor, e prea multă fraternizare cu duşmanul.”