Revin la cazul de la Tribunalul Galati, care a decis ca un credit contractat in franci elvetieni trebuie convertit in lei, la cursul de schimb de la data acordarii creditului, curs la care se adauga o majorare de 10%.
Argumentul instantei a fost ca in contract se afla o clauza care stipuleaza ca banca are dreptul, dar nu si obligatia ca, in mod unilateral, sa converteasca in lei creditul acordat clientului, utilizand in acest scop cursul de schimb CHF/RON practicat de catre aceasta la data efectuarii conversiei.
Nu este singurul proces de acest tip. O cauza in buna masura similara se judeca la Tribunalul Bihor, primul termen de judecata fiind stabilit pentru luna noiembrie.
In aceasta speta, un grup de clienti cer reconversia in lei a francilor elvetieni la cursul de la data acordarii creditelor.
In replica, banca in cauza, care a dat acel imprumut in franci elvetieni, a facut o intampinare la Tribunal prin care solicita instantei "sa oblige reclamantii la restituirea creditului in RON, conversia creditului urmind a se face la cursul CHF/RON de la data acordarii creditului, cu luarea in considerare a conditiilor de cost/rambursare a creditului in lei, astfel cum acestea existau in oferta bancii la data acordarii fiecarui credit".
Se pot face calcule retrospective pentru a se estima in ce masura o astfel de dubla revenire la conditiile de la data acordarii creditelor aflate in litigiu – atat din punct de vedere al cursului de schimb, cat si al dobanzii – ar fi sau nu in avantajul clientilor care au dat bancile in judecata.
Insa nu despre asta este vorba aici, ci despre principii, devreme ce vorbim despre clauze abuzive in contractele de creditare.
Iar atunci trebuie sa recunoastem ca, cel putin la prima vedere, cererea bancii reclamate pare justificata.
Asta pentru ca respectivii clienti reclamanti isi doresc, practic, prin reconvertirea in lei a creditelor la cursul CHF/RON de la data acordarii acestora, sa beneficieze de credite in lei la dobanzi in valuta, adica semnificativ mai mici.
Asta pentru ca, in perioada in care au fost acordate creditele, imprumuturile in franci elvetieni aveau, in general, dobanzi de maxim 6%, cele la creditele in lei fiind de multe ori aproape duble.
Spuneam intr-un articol anterior ca, asa cum bancile au introdus multe clauze abuzive in contractele de credit, este la fel de abuziv sa elimini cu totul, printr-o masura administrativa, riscul valutar din cadrul unui contract de credit.
Iar in cazul prezentat aici este vorba de mai mult decat atat. Practic, respectivii clienti si-ar dori sa traiasca in Romania ca in Elvetia. Probabil ca toti ne-am dori asta, dar asa ceva nu se obtine la tribunal.
Pot exista modalitati abuzive, netransparente si unilaterale de stabilire a dobanzii variabile sau a cursului de schimb de rambursare a unui credit, precum si costuri si comisioane suplimentare ilegale.
Este un la fel de mare abuz, de data asta din partea clientilor si a avocatilor acestora, sa negi ca un credit are costuri stabilite in functie de riscul asumat de banca si ca acestea trebuie achitate de debitor.
Cele mai vizionate
Ultimele
-
"Da’ dobanda, cat e dobanda? Dincolo era mai ieftin!"
(Stiri) 9 Oct 2014 -
Americanii rezolvă, europenii caută vinovați de serviciu
(Analize) 18 May 2016 -
Antipesedismul de paradă a creat falşi politicieni de dreapta
(Opinii) 19 Dec 2016 -
Banca centrală trebuie să prevină riscul european al dării în plată, cu ajutorul instanţelor internaţionale
(Opinii) 2 May 2016 -
Ce reprezinta si cum se calculeaza PIB-ul?
(Stiri) 6 Sep 2014
Leave your comments
Login to post a comment
Post comment as a guest