Imposibil să nu fi remarcat că, de ceva timp, s-au înmulțit exponențial tentativele de fraudă financiară pe internet și mai ales pe rețelele de socializare. Cele mai frecvente sunt falsele ″platforme de investiții″, la care românii sunt invitați să plaseze ″sume modice″ pentru a beneficia ulterior de câștiguri ″mari″ și mai ales ″sigure″.

Cel mai adesea avem de-a face cu postări care anunță triumfalist așa-zise ″oferte de vânzare de acțiuni″ la diverse companii prestigioase: prețuri ″incredibil″ de mici, perioadă de subscriere limitată, profituri ″cosmice″. Oricât ar părea de incredibil, există destui naivi și/sau oameni fără o minimă educație financiară ce se lasă vrăjiți și intră pe site-uri ″corporatiste″ clonate (de cele mai multe ori extrem de prost). Acolo, din câteva click-uri, ajung la esența fraudei: pagina unde li se cere să-și dea o mulțime de date personale sensibile, inclusiv pe cele bancare.

Evident că este vorba și de incultură, care se combate cu educație. Dar nu e numai asta. Să fie lăcomia atât de mare încât să ne ia mințile? Sau dorința de a scăpa de sărăcie? Ce ne poate face atât de orbi încât să nu observăm că ceva sună mult prea bine ca să fie și adevărat?

Dacă studiem mai atent astfel de tentative de țepe, observăm că, mai întotdeauna, textele de promovare includ și o referință la autoritatea de stat, menită să inducă ideea că lucrurile sunt sigure și garantate. Fie e vorba de așa-zise oferte de acțiuni de companii de stat listate, fie de proiecte de investiții publice. Mai mult, am văzut și false ″decrete″ prezidențiale prin care se ″dispunea″ ca resursele naturale ale țării să fie distribuite cetățenilor prin astfel de propuneri investiționale.

Și atunci e bine să ne aducem aminte că această metodă de înșelătorie nu e deloc nouă. Statul a fost invocat încă de la primele țepe de după Revoluție. Fel și fel de scheme piramidale care mai de care mai fantasmagorice pretindeau că sunt garantate de diferite instituții și structuri de stat.

Mai mult, la noi există percepția că nu te poți îmbogăți decât făcând afaceri cu statul sau beneficiind de protecție din partea structurilor de putere ale acestuia.

Tot atâtea motive pentru care, pentru unii, combinația dintre promisiunea unor câștiguri fabuloase, facile și rapide, și evocarea autorității de stat se dovedește a fi irezistibilă.

Pentru că, în fond și la urma urmei, numai la stat ″cresc bani în copaci″. Când e oportun, se găsesc bani de subvenții pentru fel și fel de categorii. Oricând se poate apela la câte un Fond de rezervă, aparent fără fund, pentru cheltuieli excepționale. Și capacitatea de împrumut pare a fi nelimitată. La o adică, deficitul și inflația sunt doar ″vorbe de dânșii inventate″.

De aceea, fraudele financiare de pe internet seamănă structural de mult cu pomenile de la stat. Se și sfârșesc la fel: cu falimente, crize ale datoriilor și recesiune. Și așa cum e nevoie de educație financiară pentru evitarea țepelor micro, cele macro trebuie combătute cu cultură economică.

• Protecționismul nu poate fi decât de cumetrie, niciodată ″național″

  < Prev
• Deficitul bugetar: mai bine nu-l faci decât să trebuiască să-l reduci

  Next >