Sunt chestiuni care se încurcă din punct de vedere temporal. Să zicem că sunt persoane ce fac parte din serviciile de informaţii şi îşi fac bine treaba. Dar, la un moment dat, ies din ele şi rămân cu informaţie clasificată, care însă nu le aparţine lor, ci serviciului în care au lucrat.

Sigur că această problemă priveşte mai puţin personalul ce a devenit activ după 1990, ci, în special, pe cel moştenit din vechile structuri. Cineva, odată retras din activitate nu poate fi împiedicat să-şi pună în valoare experienţa acumulată şi priceperea. Numai că nu e corect deontologic ca expertiza să vină “la pachet” şi cu informaţia brută provenită de la serviciul unde şi-a desfăşurat activitatea.

Haideţi să luăm un exemplu din alt domeniu. Cine lucrează într-o bancă comercială are responsabilitatea, prin contract, să nu dezvăluie - timp de doi ani - informaţii din acea instituţie. Dar, la serviciile de informaţii se observă că n-ar exista astfel de constrângeri, când personalul iese la pensie şi scurgerile de informaţii sunt livrate pe post de dezvăluire ziarelor. Adică, nu e tras nimeni la răspundere pentru “sifonarea” de informaţii.

În schimb, se vede limpede că lucrurile stau cu totul diferit în privinţa noului personal, angajat după 1990, care pare a fi mult mai legat sistemic. În cazul Microsoft, de pildă, nu răsuflă nimic şi procesul trenează. Nici dezvăluri, nici scurgeri de informaţii, e linişte mormântală.

Probabil că aşa stau lucrurile pentru că serviciile noastre sunt de informaţii, şi nu inteligente.

Toate serviciile secrete culeg informaţii, important este însă să le poată corobora şi folosi într-un anumit mod, care dovedeşte inteligenţa. Datorită acestui lucru cea mai importantă agenţie de profil americană se numeşte Central Intelligence Agency (CIA), iar cel mai cunoscut serviciu britanic este Secret Intelligence Service (SIS sau MI6 - Military Intelligence).

Dar, la fel se întâmplă şi în Albania (National Intelligence Service), Argentina (National Intelligence System), Australia (Australian Secret Intelligence Service), Austria (Army Intelligence Office), Brazilia (Brazilian Intelligence Agency), Canada (Canadian Security and Intelligence Service), Coreea de Sud (National Intelligence Service), Cuba (General Directorate of Intelligence), Danemarca ((Defence Intelligence Service), Republica Dominicană (National Directorate of Intelligence), India (Intelligence Bureau) sau Irlanda (Military Intelligence).

Asta în timp ce noi, românii, ne ferim ca dracu’ de tămâie să spunem că serviciile noastre secrete sunt inteligente şi le numim servicii de informaţii: Serviciul Român de Informaţii (SRI), Serviciul de Informaţii Externe (SIE), Direcţia Generală de Informaţii a Apărării (DGIA) ori Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă (DGIPI).

Dacă ar fi fost inteligente, cu siguranţă că informaţiile nu ar fi scăpat, după cum se observă în momentul de faţă, când e folosită informaţie secretizată, fără să fie tras nimeni de mânecă. 

• Binomul Rusia-Turcia este marea provocare pentru Uniunea Europeană

  < Prev
• Presa economică: Cine nu e în stare de previziuni, rescrie trecutul

  Next >