Monarhia a creat România Mare. Tot ea ne poate ajuta în contextul actual

Relativ recent, Casa Regală a avut tăria de caracter de a interveni pe o speță pe care și-a asumat-o ca urmare a rolului jucat în istorie și anume repatrierea Tezaurului - a aurului românesc - din Rusia, trimis acolo în condiții de război.

Din păcate, Rusia, care nu mai e Uniunea Sovietică, ci se numește la fel ca atunci când a fost trimis Tezaurul, apreciază că este exonerată de soluţionarea acestei chestiuni în circumstanţele unei schimbări de regim.

Revenim asupra caracterului și moralității dovedite de Casa Regală, care reprezintă o excepție în societatea românească actuală. Dar tocmai ca urmare a acestui fapt și a necesității de generalizare a acestei stări, reinstaurarea monarhiei ar reuşi să reechilibreze tarele politicii externe și să formateze clasa politică. Monarhia nu poate fi bănuită de discreționarism, ci e fair, precum etalonul aur.

Ca să discutăm concret, România a rămas o ţară de mâna a doua atât pentru "dușmanii" ruși, cât şi pentru "aliații" americani și britanici. De Uniunea Europeană nu discutăm, fiindcă ar trebui să aibă poziţii tranşante, care să genereze încredere şi nu să se remarce prin ezitări. Iar Regalitatea ca urmare a prestigiului de care se bucură prin intermediul a ceea ce își asumă ar fi fost o soluție bună de repoziționare în context.

Ar mai fi un singur lucru de adăugat. Spre sfârșitul dictaturii sale militare, Franco a readus monarhia la conducerea Spaniei. A făcut acest lucru pentru că a considerat-o un garant al stabilității, o cale ca statul iberic să nu se mai confrunte cu problemele rezolvate de el. Iată un precedent de care se poate ține cont.