Cum a reușit banca centrală să stabilizeze procesul inflaționist

Inflația din România a fost influențată în ultimii ani de șocurile energetice, tensiunile geopolitice, deprecierea leului și măsurile fiscale. Datele Băncii Naționale a României arată însă că aceste presiuni nu s-au transformat într-o spirală inflaționistă, iar procesul de dezinflație a intrat pe o traiectorie descendentă.

La sfârșitul trimestrului II din 2026, rata anuală a inflației IPC ajunsese la 10,42%. Principalul aport la accelerarea prețurilor a venit din componenta energetică, în timp ce deprecierea leului și majorarea unor tarife administrate au adăugat presiuni. În schimb, CORE2 ajustat a crescut marginal, de la 8,2% în martie la 8,3% în iunie. Diferența dintre cele două evoluții este relevantă: șocurile externe au fost puternice, dar nu s-au transmis integral către inflația de bază.

Dobânda a rămas principalul instrument

BNR a menținut o politică monetară restrictivă. În august 2026, dobânda de politică monetară a rămas la 6,50%, facilitatea de creditare la 7,50%, iar facilitatea de depozit la 5,50%.

Menținerea dobânzii la acest nivel urmărește să împiedice transformarea scumpirilor temporare într-un fenomen persistent. O politică monetară restrictivă reduce presiunea cererii și descurajează formarea unor anticipații potrivit cărora prețurile vor continua să crească rapid.

Datele BNR indică și o corectare a anticipațiilor inflaționiste spre finalul trimestrului II. Este unul dintre mecanismele prin care politica monetară își produce efectele: dacă populația și companiile anticipează o inflație mai redusă, presiunea pentru majorări preventive de prețuri și salarii se diminuează.

Economia a încetinit

Procesul de dezinflație a fost susținut și de slăbirea cererii interne. În primul trimestru din 2026, activitatea economică a scăzut cu 1,2% față de aceeași perioadă a anului anterior, iar consumul populației s-a contractat.

Pentru companii, o cerere mai slabă înseamnă un spațiu mai redus pentru transferarea integrală a creșterilor de cost către consumatori. BNR arată că fragilitatea cererii a contribuit la atenuarea transmiterii șocurilor de ofertă.

Este un mecanism care ajută la temperarea inflației, chiar dacă are un cost pentru activitatea economică. Prețurile pot fi mai greu de majorat atunci când gospodăriile își reduc consumul, iar firmele concurează pentru o cerere mai restrânsă.

Energia a fost testul major

În 2026, energia a reprezentat unul dintre cele mai importante teste pentru politica monetară. Inflația combustibililor a urcat de la 12,9% în martie la 19,2% în mai, pe fondul tensiunilor din Orientul Mijlociu și al evoluției prețurilor petrolului.

În același timp, piețele de gaze și electricitate au fost influențate de condițiile internaționale, de vreme și de problemele de ofertă. În cazul electricității, producția mai redusă din unele surse regenerabile, debitul scăzut al Dunării și oprirea temporară a unor capacități au contribuit la presiuni suplimentare.

BNR nu poate controla prețul petrolului, al gazelor sau condițiile meteorologice. Poate însă limita propagarea acestor șocuri. Evoluția relativ stabilă a inflației de bază în raport cu amploarea șocului energetic este un argument în acest sens.

Inflația intră pe o traiectorie descendentă

Prognoza BNR indică o scădere importantă a inflației în trimestrul III 2026, până în jurul valorii de 5,9%. O parte din această reducere este explicată de efectele de bază, dar traiectoria descendentă este susținută și de condițiile monetare restrictive.

Pentru CORE2 ajustat, BNR estimează 5,4% la sfârșitul lui 2026, 3,1% în decembrie 2027 și 2,3% în prima parte a lui 2028. Această evoluție indică mai mult decât dispariția unor efecte statistice: arată o reducere graduală a presiunilor fundamentale asupra prețurilor.

În același timp, rata anuală a inflației a coborât în iulie la 8,16%, ieșind din zona celor două cifre. Acest nivel rămâne ridicat, dar marchează o schimbare față de 10,42% înregistrat în iunie.

Ținta BNR și rolul anticipațiilor

Obiectivul BNR este o inflație de 2,5%, cu un interval de variație de plus sau minus un punct procentual. Pentru atingerea acestuia, banca centrală urmărește atât evoluția prețurilor, cât și anticipațiile privind inflația viitoare.

Comunicarea periodică a proiecțiilor și a riscurilor face parte din acest mecanism. Credibilitatea băncii centrale poate influența deciziile companiilor și ale consumatorilor înainte ca efectul dobânzii să fie transmis integral în economie.

Din acest punct de vedere, corectarea anticipațiilor reprezintă un indicator important al procesului de stabilizare.

Drumul către țintă va fi gradual

Stabilizarea nu înseamnă dispariția riscurilor. Energia, cursul de schimb și politica fiscală pot modifica în continuare traiectoria prețurilor.

Noua prognoză BNR indică o inflație de 3,4% în decembrie 2027, cu 0,5 puncte procentuale peste estimarea precedentă. Guvernatorul Mugur Isărescu a explicat revizuirea prin includerea efectelor caniculei și secetei asupra producției de electricitate și, mai larg, asupra situației energetice a României.

„Dar, tendința este de scădere în continuare”, a spus Isărescu, precizând că inflația ar urma să intre în intervalul de variație în trimestrul IV 2027.

Așadar, revizuirea în sus a prognozei nu schimbă direcția procesului. Drumul către ținta BNR este mai lent, dar rămâne descendent.

Stabilizare, nu victorie finală

Datele disponibile indică faptul că inflația nu a revenit încă la nivelul compatibil cu obiectivul BNR, însă procesul de stabilizare este în desfășurare. Șocurile energetice au fost puternice, economia a încetinit, iar inflația a rămas ridicată. Cu toate acestea, inflația de bază nu a accelerat în aceeași măsură, anticipațiile au început să se corecteze, iar prognozele indică o continuare a dezinflației.

Performanța BNR nu constă în eliminarea cauzelor externe ale scumpirilor, lucru pe care politica monetară nu îl poate face. Ea constă în limitarea propagării acestora și în menținerea condițiilor prin care inflația poate reveni gradual către obiectiv.

Inflația nu este încă stabilizată la 2,5%, dar procesul inflaționist este pe o traiectorie mai controlată.