Obiectiv ZERO: Eliminarea supraîndatorării gospodăriilor

După ce miniștrii politici au creat confuzie în jurul taxării gospodăriilor, specialiștii au venit să încerce să împrăștie ceața.

Întrebarea fundamentală este dacă atunci când vor fi lucrurile bine puse la punct măsurile fiscale luate la nivelul familiilor vor permite majorarea venitului disponibil pentru a se elimina supraîndatorarea. Dacă acest lucru se va produce, și va exista o paletă largă de deductibilități, atunci am putea discuta de niște măsuri liberale.

E drept că printre scăpările inițiativei poate fi enumerată definirea gospodăriei, deoarece persoanele nu pot fi puse alături din punct de vedere fiscal doar pentru că împart același spațiu, fără a mai pune la socoteală că un cuplu poate divorța și moșteni bunuri. Iată de ce nu trebuie confundată gospodăria cu rezidența.

Și, de asemenea, se mai pune problema consultanților fiscali, comparați cu medicii de familie. Într-un stat minimal omniprezența lor poate tulbura intimitatea vieții private. În condițiile în care oricum cadrul trebuie simplificat cu ajutorul raportărilor și plăților electronice. Asta fiindcă timpul este bani. În Marea Britanie, de pildă, completarea formularului de taxe e la fel de simplă precum înregistrarea pe facebook. nu e nevoie să mergi la vreun ghișeu și au fost desființate toate casieriile unde se plătesc taxele cu numerar, căci englezii preferă doar cardul. În Statele Unite contabilitatea pentru IMM și familii se reduce la un simplu Excel. Poți cere ajutorul unui consultant fiscal doar în măsura în care vrei să fii sigur că n-ai greșit adunările.

Dar chiar dacă au venit experții să risipească aburul, pentru a arăta că discutăm de niște măsuri de inspirație liberală, așa cum a fost și scăderea TVA, ei nu pot pretinde că România n-ar rămâne un stat social. O arată contribuțiile de asigurări sociale, ce funcționează, mai departe, pe principiul cazanului comun, nu pe cel al contributivității - fiecare pentru el.

În acest context, dacă tot au ieșit specialiștii să explice revoluția fiscală, poate că ar fi cazul să fie așezat pe baze corecte și sistemul CAS. Așadar, dacă tot s-a pomenit de reformă, ea trebuie făcută pe de-a întregul, iar dacă vorbim de transparență e bine spus că orice demnitar de la noi ar trebui să poate fi întrebat în legătură cu activitatea pe care o desfășoară pe bani publici.

În ceea ce privește dezvoltarea clasei de mijloc pe baza iniţiativei antreprenoriale, în locul unei abordări egalitariste care să apropie clasa săracă de cea mijlocie, îmi mentin părerea din articolele precedente că aceasta este calea de urmat. Ca să se asigure convergenţa reală cu UE, e nevoie de adâncirea diviziunii muncii la nivel national şi regional. E util ca guvernul să se raporteze la prosperitate, în vederea integrării europene, în niciun caz la o continuare a administrării sărăciei.