De ce nu se mai poate merge contactless cu metroul?

Deși, la RATB, cei care nu-s pensionari călătoresc cu ajutorul unui card, acesta nu-i contactless. Cu alte cuvinte, ei pun plasticul în fața unui POS, dar nu e posibil să descarce contravaloarea călătoriei cu orice card bancar paypass. Nu se poate plăti ca la hipermarket, de unde cumperi marfă de până în 100 de lei, fără să introduci pin-ul.

La RATB poți utiliza doar cardul regiei și portofelul electronic de la BCR sau BRD. Degeaba ai bani pe contactless-ul bancar, pentru că îți trebuie alții ca să-ți încarci portofelul. Chiar dacă operatorul de transport are tot un soi de sistem contactless, el funcționează în circuit închis. Iar instrumentele acelor bănci sunt singurele cu care poți merge cu autobuzul ori cu troleul în Capitală, ceea ce direcționează business de la o companie cu poziție dominantă către respectivele bănci, lăsându-le pe dinafară pe celelalte.

Da, într-adevăr, ne-am obișnuit cu astfel de situații la nivelul monopolurilor statului. RATB are un sistem paypass paralel, Poșta nici n-a auzit de POS și până de curând nici ANAF nu știa ce-i acela. Însă spre deosebire de acestea, la metrou era posibil să mergi cu orice tip de card contactless. Ceea ce le arăta celorlalți agenți economici de stat că se poate. Dar de ce vorbesc la timpul trecut? Pentru că în loc să facă RATB posibilă plata cu paypass-ul oricărei bănci nu se mai poate face acest lucru nici măcar la metrou. Ceea ce contrazice sloganul publicitar al Mastercard în care se spunea că ai câte călătorii cu metroul vrei tu cu cardul contactless. Mastercard, care, alături de Visa, a discutat recent, la conferinţele organizate de publicaţiile de specialitate, de succesul paypass.

Şi toate acestea în ciuda avantajelor certe pe care le-ar avea operatorii de transport din Bucureșt de pe urma cardurilor bancare cu tehnologie contactless. Nu mai e nevoie să emită propriile carduri, să țină atât de multe casierii deschise și personal aferent și să lucreze cu atâta cash. Iar băncile, la rândul lor, ar trebui să fie interesate să deruleze tranzacții fără numerar și prin conturile lor.

În fine, ultima ştire pe care am văzut-o despre contactless-ul de la metrou dateză din luna mai a acestui an. Atunci Metrorex comunica faptul că a semnat un contract cu BCR, şi că, începând cu luna iulie a.c., vor fi instalate 164 de terminale pentru plata cu card paypass.

În momentul de faţă, însă, au dispărut vechile aparate cu care se putea plăti contactless, dar fără să fie montate unele noi, în aşa fel încât nu se mai poate merge deloc paypass cu metroul. Dacă e o problemă legată de nerespectarea contractului, compania de transport ar trebui să-l tragă la răspundere pe cel care a promis ceva şi nu se ţine de cuvânt

Dar se pare că entitățiilor care administrează transportul de la suprafață sau din subteran le convine să funcționeze cu bani luați înainte. Fiecare călător obișnuiește să încarce mai mult pe cardul de la RATB decât o simplă călătorie ori să-și cumpere abonament. La fel e și la metrou, se achiziționează un tichet cu bandă magnetică cu minimum două călătorii. Doar cine nu vrea nu observă că respectivii agenți economici urmăresc să fie creditați permanent, să se lichidizeze de la utilizatorii transportului în comun.

Iar marea problemă a produselor puse la dispoziție de cei ce gestionează transportul cu tramvaiul sau cu metroul în București este că atunci când funcționează cu banii luați înainte, pe credit, strângerea lichidității nu stimulează consumul. Spre deosebire de contactless care-l fluidizează. Plătești exact cât consumi sau chiar mai mult, pe seama descoperitul de cont. În timp ce RATB sau Metrorex nu doar că nu-ți oferă niște produse cu care să mergi pe credit, acum nu ai posibilitatea nici să le foloseşti pe ale altora.

Sigur că această optică nu diferă de cea a celorlalți furnizori de utilităţi sau a Fiscului. Practic, totul reprimă cererea agregată în România, ca în vreme de război. Și ajungem să observăm că toți cei care au mașini preferă să circule cu ele. Și ştiți de ce? Fiindcă nu-i stimulează nimic să n-o facă.

Pentru ca bucureştenii să înceapă să-şi lase maşinile acasă, un pas în această direcţie ar fi să se armonizeze reţeaua de transport din subteran cu cea de la suprafaţă, pe care să se circule cu instrumente de plată comune, preferabil fără numerar, contactless, cu aceleaşi tarife pentru toată lumea.