Credibilitatea UE şi a zonei euro rezidă din adoptarea comună a unor criterii de intrare şi de ieşire

Am precizat într-un articol recent opinia lui Otmar Issing (foto) - fost economist-șef la Băncii Centrale Europene (BCE) - potrivit căreia a fost o greşeală conceperea Uniunii Europeană doar cu mecanisme de intrare, fără a avea unele de ieșire. Asta într-un context în care Uniunea se confruntă cu situația paradoxală în care economiile țărilor comunitare merg prost, dar moneda unică performează.

Issing nu și-a detaliat spusele, dar îmi amintesc de un alt material apărut de curând în care ziceam că aprecierea euro e susținută de relaxarea cantitativă (QE). Achiziția de bonduri cu bani din QE de către BCE e însoțită de cumpărări similiare ale altor bănci centrale, precum cea a Japoniei, ce e, de facto, proprietarul fondurilor private de pensii nipone.

Dar moneda unică e sănătoasă când economiile eurolandului sunt bolnave, fiindcă politicienii trișează. În locul unei relaxări fiscale, fac una monetară. Ei cred că banii din impozite și taxe li se cuvin, și de aceea substituie fiscalul cu monetarul.

Sigur că rezultatul nu e același, mai ales pe termen mediu cu determinant în măsurile fiscale sau lung, cu influenţă din partea reformelor structurale, ceea ce-l face pe Issing să lanseze respectivul avertisment.

Dar, înainte de a interveni fostul economist-șef al BCE, am mai scris un text numit “Nu România, ci zona euro nu îndeplinește criteriile de la Maastricht”. În acesta arătam că, în circumstanțele în care există doar mecanisme de intrare în eurozonă, nu și de ieșire, e posibil, atunci când vom fi acceptați în zona euro, să avem una dintre cele mai performante economii, spre deosebire de cei deja aflați în interiorul clubului euro ce ba nu îndeplinesc condiționalitatea de deficit bugetar, ba pe cea de datorie publică.

De altfel, cehii și-au manifestat euroscepticismul cu multă vreme în urmă, în timpul mandatelor președintelui Václav Klaus, și, ulterior, s-a dovedit că au luat decizia corectă. Fapt pe care Issing, cu delicatețea obișnuită, nu-l menționează explicit, ci doar îl sugerează.

Aceste criterii de ieșire din Uniunea Europeană, care ar trebui să existe la fel cum sunt cele de intrare au importanță în situația în care se discută de convergență. UE, care își propune să fie credibilă, nu poate fi astfel decât dacă e transparentă.