Românii au fost învățați să fie “ocrotiți”. Mereu a existat cineva care să-i salveze, un tătuc. Așa s-au obișnuit cu paternalismul. Și acel cineva i-a protejat fără să mai aibă nevoie de educație - conștiință - autodeterminare.

Din nefericire însă, aceste călăuze ale destinelor oamenilor pot și greși. Și să nu fie atât de bine pregătite, să n-aibă expertiza cu care sunt creditate. Ceea ce poate genera o mare problemă, fiindcă una-i să comită erori un individ în dreptul lui și alta e să se producă unele care afectează o țară întreagă.

Fără a mai pune la socoteală că se poate întâmpla să nu fie vorba doar de ceva fără intenție, ci chiar de rea-credință, cum ar fi traficul de decizii, numit popular corupție. Oare de asta sunt săraci cei din statele paternaliste? Nu mai bine-l ascultau ei pe Kant, care a spus că un popor fără cultură e ușor de manipulat, și puneau mâna pe carte?!

Dacă ne raportăm la păcatul originar, observăm că spre deosebire de Polonia, Cehoslovacia, fostul RDG, România a fost mereu mai paternalistă. Cam cu zece ani înaintea de căderea comunismului, polonezilor a început să le fie cultivat spiritual antreprenorial și au fost trimiși în întreaga Europă. Timp în care românii erau “antrenați” să fie obedienți. Și slugi am rămas până în zilele noastre, chiar și după intrarea în UE, când am început să colindăm și noi bătrânul continent.

Totuși România merită șansa de a scăpa de paternalism. Cum au reușit să facă Polonia sau Cehia. În Bulgaria e puțin probabil să aibă cineva curajul să renunțe la consiliul monetar, după cum în statele din fosta Iugoslavie e greu de crezut că va fi abandonată îndrumarea “îndeaproape” a cetățenilor, nici măcar în Slovenia. La noi însă ar merita încercat, și marea surpriză ar putea fi că avem capacitatea să adoptăm euro nu doar pe seama convergenței nominale, ci și a celei reale.

• Tiparnița de milionari

  < Prev
• Diferenţialul de productivitate care trebuie corectat se plasează la 4%

  Next >