România n-a avut capitalism primitiv, ci doar primitivism

La un moment dat un strateg, un creier, a venit cu ideea de a face inflaţie ca să se colecteze mai bine taxele. S-a gândit că dacă se majorează preţurile cu ajutorul cartelurilor de la alimente şi energie, vegheate de autoritatea de resort, o să intre în vistieria statului mai mulţi bani, nu că populaţia supraîndatorată se va refugia în economia subterană.

Din păcate, gândirea strategică “muşcă” din nou şi dă vina direct pe capitalism. Nu pe politica jumătăţilor de măsură, pe instituţiile nefuncţionale înţesate de personal politizat, răsplătit cu salarii rupte de productivitate.

Remediul e plasarea statului la centru, ca-n socialism şi fascism, însă fără a fi avut vreo secundă economie de piaţă. Dovadă sunt preţurile administrate! Se face apel la planificare, chiar dacă se doreşte să se reprime ceva înainte de a i se permite să funcţioneze.

De vină este capitalismul primitiv! Da, însă singura parte adevărată a expresiei e primitivismul. Legislaţia "capitalistă" doar a adoptat nişte noţiuni care să rezoneze cu economia de piaţă, ca spirit e la fel ca înainte. De aceea se vehiculează termeni pompoşi sau tehnici, fără a se şti să se opereze cu ei. Şi fiindcă diviziunea muncii nu e unul dintre obiectivele urmărite, ci evoluează la întâmplare, există permanent riscul să se piardă competitivitate și productivitate. Deficitul e compensat inițial cu îndatorare, dar colapsul se generalizează.

Ce trebuie făcut? Iată ce: România să meargă spre bunăstare prin creştere economică, nu prin redistribuire, pentru că aceasta din urmă nu poate să ne facă pe toţi bogaţi. Adevărata bunăstare şi creşterea economică durabilă sunt inseparabile. Atunci când economia crește, oamenii găsesc locuri de muncă.Și românii nu trebuie să se confrunte cu niciun obstacol în a-și valorifica potențialul creativ în scopul bunăstării individuale și, pe această bază, al bunăstării României.

Economia ar fi mers bine dacă spiritul antreprenorial al românilor n-ar fi fost inhibat de un mediu de afaceri neprietenos. Investiţiile, atât interne, cât şi străine, cresc doar dacă e asigurat un climat favorabil pentru afaceri. Investițiile contribuie la crearea și întărirea clasei de mijloc, fără de care o Românie prosperă nu poate exista, mediul de afaceri favorabil stimulează întreprinderile mici și mijlocii și crearea de noi locuri de muncă.

Confundarea statului cu intervenţionismul statal e dăunătoare. Nu mai trebuie să trişăm răspunzând la nevoia legitimă a populaţiei de a avea un stat cu autoritate prin intervenţii discreţionare. Rolul statului nu e să aleagă perdanţii şi câştigătorii, ci să aibă grijă ca toţi concurenţii să joace corect.

Așa cum bunăstarea nu poate fi concepută fără creștere economică, la fel creșterea nu poate fi susținută pe termen lung fără reforme. Iar reformele e necesar să nu fie oprite ori de câte ori costurile politice sunt mari. Pentru a duce lucrurile la bun sfârșit este esențială încrederea în economia de piață adevărată, funcțională, drepturi clare de proprietate.

Pierderile din economie sunt, în final, suportate de noi toţi printr-o povară mai mare a impozitării. Iar reforma utilităţilor - electricitate, încălzire, gaze, apă, transport public - e o prioritate deoarece reprezintă singura cale de a beneficia de servicii de calitate la preţuri accesibile, care să nu absoarbă o parte însemnată a veniturilor.

Ca prioritate a efortului de transformare economică, asigurarea transparenţei surselor şi a utilizărilor banului public e nevoie să includă controlul deficitului bugetar, administrarea optimă a datoriei publice, continuarea reformei fiscale, restructurarea cheltuielilor bugetare pe proiecte viabile vizând dezvoltarea capitalului uman. România are un mare potenţial la acest capitol, dar, care, din cauza ignoranţei, este desconsiderat.

Educația nu trebuie să ne închidă în turnul de fildeș al excelenței sterpe, ci să ne ofere capacitatea de a ne asuma destinele individuale într-o societate liberă. O societate modernă, eficientă și echilibrată este o societate morală.