Oltenii invadează Capitala şi ajung să-i conducă pe bucureşteni

Ghici cine a zis asta:

"Pasajul de la Ciurel, continuarea, ar fi o aberaţie. Este o investiţie care nu rezolvă mare lucru. În niciun caz nu trebuie să finanţăm o investiţie care îi încurajează pe oamenii care vin de la Craiova şi Piteşti şi se duc la Constanţa, să vină prin Piaţa Unirii, ceea ce această traversare Ciurel ar face-o"

Eu am mai observat şi că din cauză că nu avem centură completă, cu două benzi pe sens, traversează oltenii Bucureştiul prin centru.

Londra e demult ocupată de pakistanezi, iar asta probabil s-a întâmplat din cauza podului înalt de peste Tamisa: Tower Bridge. La fel de vinovate pentru gradul ridicat de oltenism indo-pakistanez sunt şi podurile Westminster, Millennium, Southwark, Blackfriars sau London.

Ca să facem un pic de recurs la trecut, oltenii sunt de multă vreme în Bucureşti. Ei au dat 21 de ani bir cu fugiţii, mai precis, între 1719 şi 1738, când au fost supuşi austrieci şi se refugiau din calea taxelor în Ţara Româneasc. Unde? Spre Capitală. Au fost urmaţi de miliţiile paramilitare ale lui Tudor Vladimirescu, care mai târziu au înfiinţat satul Olteni, de lângă aeroportul Clinceni.

Acum, expresia ce a definit acel episod s-a generalizat, românii dau bir cu fugiţii în Italia sau Spania, unde adesea lucrează „la negru”. Au ajuns să plece şi copiii. Unii olteni se mai opresc însă nostalgic în centrul Bucureştiului, în amintirea lui Tudor, ca să îi sperie pe responsabilii ce ar putea să edifice poduri, pasaje şi tuneluri de metrou, şi aceştia, la rândul lor, sperie fondurile europene.

Dar, apropo de Europa. Autorităţile nu pricep nimic din istorie şi continuă bombardamentul fiscal, până când activele se vor refugia - cu sau fără reapariţia prealabilă a haiducilor - tot în ţara care-i ocupase pe olteni în secolul XVIII: Austria. Deşi de această dată e vorba de imigraţie, nu de emigraţie, dar ce mai contează! Cel mai rău e de cei care n-au mamă, ca să-i scape de active!

Ce să înţelegem din asta, că Transilvania nu-i Oltenia? Nu, că rufele se spală în familie. Iată o altă expresie consacrată care permite să ne ancorăm în sinergia faptelor, fără a eluda meandrele concretului. Cel puţin aşa fac mafioţii de onoare.