În loc să se micșoreze impozitul pe lux, accizele, se mărește cel pe avere!

Haideți să discutăm principial. Între state, pentru a nu fi impozitată de două ori aceeași activitate generatoare de venituri, există tratate de evitare a dublei impuneri. Cu veniturile taxate, oamenii achiziționează case și mașini. Din ultimele, românii au printre cele mai puține în Europa raportat la populație. Dar la fel de important e și că impozitarea averii reprezintă o nouă impunere asupra unui venit deja taxat. Oare cum e să vrei să impozitezi ceva ce ar trebui să stimulezi?

În fine, cine deține niște active nu are neapărat și lichidități, iar dacă le-a moștenit nu-l poți obliga pe deținător să le vândă ca să achite niște impuneri ce nu puteau fi anticipate. Dar, înainte de a discuta de noi forme pentru impozitarea imobilelor și a mașinilor scumpe, trebuie spus că taxarea averii există deja. Sunt supraimpozitate automobilele cu capacitate cilindrică peste 2.000 cmc. Guvernul Boc a suprataxat temporar „mașinile puternice”, astfel încât posesorul „socialului” ARO 240 să ajungă să plătescă la fel ca cel al unui Porsche Cayenne. Asta ca să adeverească spusele lui Milton Friedman: Nimic nu e aşa permanent ca un program guvernamental temporar!

Și nu doar că la taxarea actuală, pe bază de cilindree, nu se ține cont de valoarea/vârsta autovehiculelor din care românii au puține față de ceilalți europeni, ci deținătorii automobilelor clasice sunt impozitați diferit față de cei ai celor electrice, deși pe ambele taloane apare puterea exprimată în kW.

Horia Rusu - un liberal autentic - afirma că “distrugerea noţiunii de proprietate, căci proprietatea este de esenţă individuală, distrugerea pieţei prin constrângerea indivizilor de a-şi satisface cererea prin metode administrative, au condus la anularea caracterului uman al acţiunii economice.”. Rusu îi considera pe “liberalii secolului trecut”, ca pe unii care au lăsat celor actuali “o moştenire glorioasă”. Eugeniu Carada, unul dintre “bătrâni”, sugera că trebuie să se dezvolte business-ul în zona tradable ca să se poată pretinde bani la buget. Pentru că dacă se ajunge în situaţia împăratului roman Vespasian, care când e întrebat de fiul său Titus cum poate să taxeze latrinele răspunde că banii n-au miros, adică dacă se cer bani, fără a genera premise, atunci însemnă că vorbim de o guvernare prin amenzi. Ceea ce poate arăta că pe conducătorii de diverse culori de la putere îi adună laolată apucăturile de milițieni, nu capacitatea managerială de a reduce deficitul structural și de a încasa mai multe taxe pe seama majorării volumului de business și a bazei de impunere.

Dar ce ne facem că averea/luxul deja constituie obiectul impunerii nu doar prin intermediul “taxei Boc”, ci și a accizelor și a altor forme asimilate, care s-au mărit până “la nivel”, indiferent cum a evoluat prețul energiei pe piața internațională? Ce se întâmplă, în loc să scadă impozitul pe lux, se majorează cel pe avere?!