Cartea pe care au uitat-o toți când au vorbit despre Adam Smith

Europa secolului XVIII trece printr-o transformare profundă. Comerțul se extinde, orașele cresc, schimburile dintre state devin mai intense. În această perioadă apar și primele încercări serioase de a explica mecanismele economiei. La început a fost Richard Cantillon, bancher și economist de origine irlandeză. În lucrarea sa Essai sur la Nature du Commerce en Général, Cantillon explică modul în care circulă banii, cum se formează prețurile și de ce antreprenorul ocupă un rol central într-o economie. Bunăstarea, susține el, nu este rezultatul unui plan centralizat, ci al deciziilor luate zilnic de milioane de indivizi care încearcă să-și îmbunătățească propria situație.

Observația era revoluționară. Fiecare fermier, meșteșugar sau comerciant își urmărește propriul interes, iar din suma acestor decizii individuale ia naștere o economie tot mai complexă. Totuși, explicația lui Cantillon lăsa o întrebare fără răspuns: dacă oamenii urmăresc în primul rând propriul interes, ce îi determină să respecte regulile? De ce își onorează promisiunile și de ce aleg să coopereze chiar și atunci când ar putea obține un avantaj încălcând regulile jocului?

Cartea pe care aproape nimeni nu o citește

Această întrebare îl preocupă câțiva ani mai târziu pe un profesor scoțian de filosofie morală pe nume Adam Smith. Astăzi es cunoscut aproape exclusiv pentru The Wealth of Nations și celebra idee a „mâinii invizibile”. Cu toate acestea, prima sa lucrare importantă nu e despre economie, ci despre natura umană. Publicată în 1759, The Theory of Moral Sentiments reprezintă fundamentul întregii sale gândiri și oferă cheia de interpretare a operei economice pe care avea să o publice aproape două decenii mai târziu.

Nu e o carte despre comerț, bani sau piețe. E o analiză a naturii umane. Smith încearcă să răspundă la o întrebare simplă: de ce aleg oamenii să respecte anumite reguli chiar și atunci când nu-s constrânși de lege sau de teama unei pedepse?

Punctul de plecare e o observație aparent banală. Nimeni nu poate simți în mod direct ceea ce simte altcineva. Fiecare experiență e individuală. Cu toate acestea, oamenii încearcă permanent să înțeleagă emoțiile celor din jur. Își imaginează cum ar fi să treacă prin aceeași situație și interpretează experiența celuilalt prin propria experiență. Smith numește această capacitate „simpatie”. Termenul desemnează facultatea de a intra imaginar în perspectiva altei persoane. Pentru el, asta reprezintă baza moralității și unul dintre elementele care fac posibilă viața în societate.

În epoca sa, numeroși filosofi explicau comportamentul uman fie prin rațiune, fie prin interes personal. Smith propune o perspectivă diferită. Omul n-are nevoie de ceilalți doar pentru a produce, a face schimburi sau a supraviețui, ci și pentru a se înțelege pe sine. Din această idee se va naște unul dintre cele mai importante concepte ale filosofiei sale: spectatorul imparțial.

Spectatorul imparțial

Din această idee se naște unul dintre cele mai originale concepte formulate de Adam Smith: spectatorul imparțial. Smith susține că fiecare om dezvoltă, în timp, un observator interior care îi evaluează propriile acțiuni. Nu e legea, religia și nici simpla presiune socială. E capacitatea de a ne privi pe noi înșine ca și cum am fi o persoană neutră, capabilă să judece fără orgoliu și fără interes personal. De fiecare dată când ne întrebăm dacă am procedat corect, încercăm, conștient sau nu, să privim situația prin ochii acestui observator imaginar.

Acest mecanism explică de ce oamenii resimt vinovăție chiar și atunci când nimeni nu le descoperă faptele și de ce multe persoane își respectă promisiunile chiar și când încălcarea lor ar aduce un avantaj imediat. Pentru Smith, moralitatea nu e doar rezultatul constrângerii externe, ci și al unui exercițiu permanent de autoevaluare. Civilizația funcționează tocmai pentru că oamenii nu acționează exclusiv în funcție de ceea ce pot obține, ci și în funcție de ceea ce consideră că e demn sau corect.

Interes personal sau egoism?

Această distincție este esențială pentru a înțelege întreaga operă a lui Adam Smith. De-a lungul timpului, interesul personal a fost confundat cu egoismul, însă Smith nu le tratează ca fiind același lucru. Interesul personal reprezintă dorința firească a fiecărui individ de a-și îmbunătăți propria viață prin muncă, investiții, schimburi și inovație. Egoismul apare atunci când acest obiectiv este urmărit indiferent de consecințele asupra celorlalți. Prima atitudine poate contribui la dezvoltarea economică a unei societăți; cea de-a doua ajunge să distrugă tocmai relațiile de încredere de care depinde orice economie.

În The Wealth of Nations, Smith explică faptul că oamenii produc și schimbă bunuri deoarece urmăresc propriul interes. Brutarul coace pâine pentru a-și câștiga existența, nu din altruism. Fermierul cultivă pământul pentru a obține profit, iar comerciantul caută clienți pentru a-și dezvolta afacerea. Din această rețea de interese individuale apare o ordine economică pe care nimeni nu a planificat-o în întregime.

Dar această explicație arată cum se creează bogăția, nu și ce împiedică destrămarea relațiilor de încredere de care depinde funcționarea pieței.

Moralitatea ca infrastructură invizibilă

Aici intervine The Theory of Moral Sentiments. Smith înțelege că o economie nu poate funcționa doar prin stimulente materiale. Dacă fiecare individ ar minți, ar încălca contractele sau ar profita de orice ocazie pentru un câștig imediat, schimburile economice ar deveni imposibile. Costurile verificării fiecărei promisiuni și ale supravegherii fiecărei tranzacții ar paraliza activitatea economică. Piața are nevoie de reguli juridice, dar are nevoie și de oameni dispuși să respecte acele reguli chiar și atunci când nu sunt obligați în mod direct.

Din acest motiv, Smith acordă dreptății un statut aparte. El consideră că generozitatea și binefacerea sunt virtuți admirabile, dar nu pot fi impuse prin lege. Dreptatea, în schimb, e indispensabilă. O societate poate funcționa și fără ca oamenii să fie permanent generoși unii cu alții, însă nu poate supraviețui dacă frauda, minciuna și încălcarea regulilor devin comportamente obișnuite. Dreptatea reprezintă fundația pe care se sprijină toate celelalte relații sociale și economice.

O lecție surprinzător de actuală

La aproape trei secole de la publicarea cărții, concluziile lui Adam Smith rămân surprinzător de actuale. Economiile moderne se bazează pe contracte, sisteme financiare complexe și colaborarea dintre milioane de oameni care, în cele mai multe cazuri, nu se cunosc. În spatele acestor mecanisme există însă un element invizibil: încrederea. Atunci când cumpărăm un produs, semnăm un contract sau investim într-o companie, presupunem că și cealaltă parte va respecta regulile. Fără asta fiecare tranzacție ar deveni atât de costisitoare încât cooperarea economică ar încetini considerabil.

Din această perspectivă, Adam Smith trebuie privit nu doar ca economist, ci și ca filosof al naturii umane. El nu susține că prosperitatea apare din egoism nelimitat și nici că piața poate funcționa în absența valorilor morale. Dimpotrivă, arată că libertatea economică și responsabilitatea morală sunt complementare. Interesul personal stimulează inițiativa, însă dreptatea, autocontrolul și capacitatea de a înțelege perspectiva celorlalți creează cadrul în care această inițiativă poate produce prosperitate pe termen lung.

Richard Cantillon a explicat cum funcționează economia. Adam Smith a explicat de ce ea poate funcționa. Primul a descris piața, al doilea condițiile morale fără de care aceasta nu poate exista. Împreună, ei au formulat o idee care rămâne actuală: piețele pot crea bogăție, dar numai caracterul oamenilor poate păstra încrederea fără de care nicio societate prosperă nu rezistă.