Avem cadre, dar n-avem manageri

Avem trei elemente: resurse - ce pot fi exprimate la gramada prin bani -, incredere si timp. Pot fi luate din acelasi loc?

Banii si increderea s-ar putea lua de pe acelasi segment, dar nu in acelasi timp. Si aici intervine un al patrulea factor: initiativa. Fiindca trebui sa beneficiezi de foarte mult noroc sa poti jongla cu cele trei bile si sa nu le scapi pe caldaram daca vrei doar sa te carpesti.

Altfel, daca doresti sa arunci si sa prinzi continuu elementele tripletei ai nevoie de un plan. Adica, trebuie sa posezi capacitate manageriala. Altfel, daca le gestionezi la plezneala te pomenesti ca te confrunti la un moment dat cu dezastre, ceea ce Taleb numeste Lebede Negre.

Iar existenta unui plan nu face deloc nota discordanta cu capitalismul, pentru ca si in economia de piata ai nevoie sa tintesti ceva, nu doar sa-ti indepartezi adversarii care iti dau tarcoale la scaunul de manager.

Insa, din cate se vede, au trecut 25 de ani de postcomunism - mai mult decat a proorocit Brucan - si suntem la fel din punct de vedere al managementului. La fel de praf.

Haideti sa luam un exemplu. Bancile isi propun sa prospere putin, dar sigur, cam cum isi doresc romanii sa aiba salariile, dar, de fapt, mor incet. Iar asta se vede in greutatea cu care dau drumul la bani in economie. Incertitudinea, care e tradata foarte bine de aceasta atitudine, reprezinta o incercare a bancilor de a-si conserva starea actuala, pe seama incetinelii platilor.

Sigur ca bancile, la fel ca marile companii, au conducatori care ar trebui sa aduca o data cu profitul generat pentru actionari, increderea si iesirea din criza. Dar stiti cum vor managerii sa depaseasca momentul critic? Pe seama reducerii costurilor cu personalul. Iar dupa ce disponibilizeaza un numar record de oameni constata ca tot au pierderi. De ce? Pentru ca n-au schimbat nimic in modul de administrare.

E limpede, singura resursa care ar permite iesirea Romaniei din criza e cea umana si exact aceasta este distrusa. In top management sunt impusi niste indivizi rasi, tunsi si frezati, “capabili” sa raspunda la inalte comandamente.

Ei au fost avizati de directori de resurse umane, care seamana ca doua picaturi de apa cu sefii de cadre din trecut, si care habar n-au sa gaseasca principalul “antidot” impotriva crizei: creativitatea. Caci, deh, creativitatea asta nu apare la comanda, intr-un cadru inregimentat si just reglementat.

Dar mai mult decat atat, in situatia in care managerii, avizati de sefii de cadre, conduc dupa “algoritm”, reactia subordonatului cu idei este fie sa le conserve, fie sa le prezinte intr-o varianta in care nu pot fi exploatate. Si acesta este adevaratul motivul pentru care murim incet. Insa chiar daca respectivele idei ar fi date pe bune, impreuna cu normele de aplicare, conducatorii cu gandire cazona tot ar aplica ce inteleg din ele sau ce le convine.

Ca sa conchid, cat timp conservarea obedientei si a fricii constituie politica de stat in Romania nu poate fi generat un mediu in care sa apara idei de iesire din criza, ci doar sa se conserve un cadru, demn de Soldatul Svejk, in care conduc indivizi ce functioneaza pe baza de: “Da, sa traiti!”, “Intocmai si la timp”, “Daca-i ordin, cu placere”.

Si rezultatul este pe masura: Murim lent!