Reducerea TVA la alimente este, asa cum am spus, o decizie buna. Din pacate insa, multe marfuri care fac obiectul acestei masuri provin din import sau se realizeaza cu materie prima din afara.

Iar acestea nu reprezinta putin, fiindca alimentele si bauturile nealcoolice reprezinta peste 30% din cosul de consum al romanilor, fata de 15,5 – 15,6% in zona euro si in UE, ca medie.

Cu alte cuvinte, in situatia in care are loc o relaxare a fiscalitatii fara sa se inregistreze, in paralel, o crestere a ofertei de bunuri autohtone se poate vorbi de o accentuare a dezechilibrului balantei comerciala?

Da, insa nu e obligatoriu ca acest risc sa se materializeze, pentru ca resursele ramase ca urmare a scaderii TVA pot fi directionate spre reducerea gradului de indatorare, in conditiile in care exista suspiciunea ca populatia e supraindatorata in raport cu veniturile pe care le genereaza.

Acest fapt e vadit de nivelul ridicat al numerarul in afara sistemului bancar, care arata ca populatia datoare incearca sa profite permanent de “discount”-ul mai mare oferit de economia subterana.

Dar chiar daca pe moment scaderea TVA nu va afecta deficitul extern nu inseamna ca relaxarea fiscalitatii nu trebuia sa se coreleze cu majorarea productivitatii si a volumului de business.

Adica, inainte de a se micsora TVA companiile trebuiau sa primeasca deduceri pentru a fi stimulate sa investeasca.

Si odata cu majorarea productivitatii, pretul produsului merge in jos si se extinde baza de impunere. Astfel nu se mai pune problema unei concurente intre economia subterana si cea de la vedere, caci nimeni nu-i atat de masochist incat sa faca evaziune cat timp povara fiscala e suportabila.

Iata, asadar, ce idee se desprinde de aici. Fiscalitatea trebuie dimensionata in asa fel incat sa genereze potential investitional in contextul in care in ultimii 10 - 15 ani tocmai asta a reprimat.

Si fiindca tot am pus in discutie daca scaderea TVA va incuraja importurile, va amintiti ca hipermarketurile au obiceiul sa comercializeze si produse care nu apartin unui brand anume.

Ei bine, daca investitia in aceste bunuri cu viteza mare de rotatie a stocurilor - de la hartie igienica si sapun, pana la carne, lapte, oua - ar beneficia de deduceri fiscale, s-ar putea asigura premisele de a realiza productie interna de bunuri de larg consum, care sa concureze brandurile straine. Pentru ca nu e posibil sa fie mai ieftin untul din Slovacia sau iaurtul din Olanda.

E chiar atat de complicat sa crestem porci, vaci si gaini si sa ne asiguram subzistenta?

Se pare ca e. Desi putem genera randamente mai bune decat in alte parti ale Europei noi lasam capitalurile sa se intoarca de unde au venit si ne pierdem timpul cu certurile interne, in loc sa ne batem cu altii.

• Legile lui Murphy adapteaza limba engleza la realitatile romanesti

  < Prev
• Economisirea, prietenul uitat al bancilor

  Next >