Nu e niciodată prea devreme pentru reducerea taxelor

Codul Fiscal aprobat recent de Parlament prevede, printre altele, reducerea TVA de la 24% la 19% de la 1 ianuarie 2016, precum și eliminarea taxei de stâlp şi a supraaccizei la carburanţi. Poate surprinzător, poate nu, au apărut voci provenind din spectrul ideologic al dreptei care au acuzat aceste măsuri de relaxare fiscală ca fiind populiste, nesustenabile, ba chiar nocive pentru economie. Și nu au aparținut doar unor oameni politici de dreapta, fapt care ar fi fost mai de înțeles în logică electorală (deși ilogic din punct de vedere ideologic), ci și unor analiști.

Să fim bine înțeleși. Guvernele nu funcționează decât în logică politică, nu economică. De aceea, orice măsură populară luată de un executiv are în spate, în mod necesar, o logică populistă. Asta indiferent dacă măsura respectivă este pozitivă sau nu pentru economie. Guvernele nu iau măsuri nepopulare decât atunci când nu au încotro, de regulă în urma unor presiuni externe, cum ar fi cele exercitate de instituțiile de la care au împrumutat bani.

Astfel, simplul fapt că o măsură este "populistă", cum ar fi revenirea la nivelul TVA din 2009, nu spune absolut nimic despre cât de bună sau proastă în sine, din punct de vedere economic, este măsura respectivă. Bineînțeles că guvernul Ponta a redus TVA pentru a se face simpatic și pentru a pune în dificultate PNL. So what?

Care sunt argumentele economice ale celor care critică relaxarea fiscală? Pe scurt, se acuză nesustenabilitatea măsurii, care, reducând veniturile statului, majorează deficitul bugetar și pune în pericol sentimentul investitorilor străini față de România, cu posibile repercusiuni și asupra ratingului suveran. În acest sens, sunt date ca exemplu criticile aduse de FMI și Comisia Europeană.

Însă care sunt acei investitori străini care s-ar îngrijora din cauza reducerii taxelor? Fără îndoială că nu cei care investesc în economia reală, pentru care este de la sine înțeles că măsura este încurajatoare. Este vorba în primul rând despre cumpărătorii de titluri de stat românești și despre instituțiile financiare internaționale care au creditat România. Este logic că acestora nu le convine reducerea veniturilor statului, întrucât afectează, cel puțin teoretic, capacitatea de rambursare a guvernului de la București.

Trebuie însă să ne dezobișnuim să mai echivalăm "economia" cu "statul". Faptul că guvernul are mai puțini bani înseamnă că i se reduce capacitatea de a interveni în economia reală. Vom avea mai puține investiții publice ilogice din punct de vedere economic, păguboase și generatoare de corupție.

Pe lângă asta, însă, faptul că agenților economici le vor rămâne mai mulți bani după plata taxelor este un lucru bune în sine. Chiar dacă aceștia vor transfera în profituri relaxarea fiscală, fără să reducă prețurile pentru consumatori sau să mărească taxele pentru angajați. Iar reducerea TVA are potențialul de a diminua și evaziunea fiscală.

Iar diminuarea evaziunii fiscale nu este pozitivă pentru că majorează veniturile statului, ci din cu totul alt motiv. Companiile vor avea mai mulți bani legitimi din punct de vedere al legislației fiscale, ceea ce înseamnă că se vor "spăla" mai puțini bani în străinătate, prin offshore-uri. Acești bani vor rămâne în România și vor stimula în continuare economia, fie prin investiții, fie prin consum. Mai mult, vor rămâne în sistemul bancar românesc, întărindu-i stabilitatea și capacitatea de creditare. Vor intra mai puține firme în insolvență, se vor salva locuri de muncă, este posibil să apară joburi noi, iar cele deja existente să fie mai bine plătite. Pe scurt, statul va avea mai puțini bani, iar economia mai mulți. Nu e niciodată prea devreme pentru asta.