Pe o piata libera caracterizata de concurenta, nevoia invata pe carutas. Sau, daca nu e capabil sa invete, carutasul da faliment si iese din afaceri.

Competenta antreprenoriala inseamna capacitate de adaptare la schimbarile permanente si adesea surprinzatoare ale datelor pietei si ale preferintelor consumatorilor.

Aceasta competenta se reflecta si in selectia de catre patroni a managerilor si, mai departe, in recrutarea si formarea personalului, precum si in modelele organizationale ale firmelor. Este nevoie de oameni adaptabili, capabili, dispusi si obisnuiti sa gandeasca si sa ia decizii, mai ales in situatii complicate sau de criza.

Am spus pe o piata libera caracterizata de concurenta, ceea ce reprezinta un fenomen in cel mai bun caz insular in lumea contemporana. Cu totul altfel stau lucrurile in pseudo-capitalismul etatist care domina prezentul.

Cocolosite, protejate si rasfatate de autoritati mult mai mult decat somerii sau alti beneficiari de ajutoare sociale, marile corporatii au ajuns niste colosi cu picioare de lut care concureaza cu brio la capitolul inertie cu cele mai birocratice agentii guvernamentale. Preceptul de baza a ajuns „indeplineste ordinele, executa sarcinile si nu cerceta”.

Oricat ar parea de absurd, nu doar tara, ci si (in multe cazuri) firma la care lucrezi te vrea prost. Nu e un simplu asset: a ajuns un must.

In aceste conditii, nu e deloc de mirare ca nimeni nu mai anticipeaza, nu mai simte crize, nici macar pe cele de amploarea celei in care baltim deja de ani buni. Iar cand acestea survin, nimeni nu stie cum sa reactioneze si toata lumea fuge in dezordine sa-si salveze pielea.

Este concluzia la care a ajuns un studiu realizat de doi cercetatori universitari, unul britanic, celalalt suedez. Titlul studiului este mai mult decat limpede chiar si in engleza: „A stupidity-Based Theory of Organizations”.

Potrivit acestora, de exemplu in marile banci si institutii financiare, angajatii sunt incurajati si chiar recompensati pentru a nu-si utiliza la potential maxim capacitatile intelectuale.

Dimpotriva, sunt descurajate spiritul critic, initiativele si in general toate demersurile care presupun gandire activa. Nimeni nu trebuie sa iasa din ghetto-ul fisei postului si sarcinilor proprii. Nu doar ca nu se discuta, ci se executa: ordinele nici macar nu se mai proceseaza prin filtrul cerebral. In acest fel, se asigura ordinea, disciplina si o atmosfera placuta si cordiala de lucru.

Consecinta este ca, pentru a pune problema in termenii lui Nassim Nicholas Taleb, marile banci si corporatii au ajuns niste entitati extrem de fragile, vulnerabile atat la tensiuni provenite din exterior, cat si la erorile si fraudele propriilor angajati.

O greseala sau un act fraudulos au toate sansele sa treaca neobservate pe lantul decizional, devreme ce nici una dintre verigile acestui lant nu sta sa reflecteze asupra ei, ci o executa sau o paseaza mai departe aproape mecanic. Dar ce conteaza? Cand esti Too Big To Fail, vei fi intotdeauna salvat de stat, pe banii contribuabililor.

• TVA se taie mult mai lent decât s-a majorat

  < Prev
• Supraîndatorarea populației e “trădată” de nivelul creditelor...

  Next >