Da, sunt birocrați, nu tehnocrați

E din ce în ce mai evident că guvernul care administrează, în prezent, România nu e unul de tehnocrați. Când spun asta reamintesc cele scrise de curând: tehnocrații se comportă, cel puțin deocamdată, mai politic decât politicienii de care se presupune că ar trebui să ne protejeze. Guvernul Cioloș legiferează într-un ritm care ar face invidios orice partid ajuns la putere cu majoritate absolută.

Și totuși acest cabinet nu este unul de oameni politici travestiți în tehnicieni, ci e unul de birocrați. Care, din câte se știe, au un rol mai nociv decât politicienii, fiindcă ei sunt partea “indispensabilă” a sistemului, pe care îl “încarcă” cu norme de aplicare ce interpretează discreționar legile pe care le dau cei aleși democratic.

Iar cea mai bună dovadă a faptului că cei ce gestionează țara sunt doar autointitulați tehnocrați, și de fapt sunt birocrați, se vede în aceea că transparența în loc să crească se reduce. Și atunci, deși ne plasăm într-o perioadă de relaxare fiscală, în fiecare zi puținul care a mai rămas din presă descoperă că se iau măsuri contrare stării denumite, generic, “de relaxare”.

Ca să conchid executivul actual - unde lipsa de transparență a devenit principalul imperativ – diferă de un guvern politic pentru că merge pe burtă, ca să folosim o expresie nu foarte elegantă, dar care explică fidel situația. Măsurile ce se iau nu se explică publicului prin intermediul unor declarații. Se merge pe șest, fără zgomot, poate-poate nu-s atenți fraierii.

În această categorie, a prostimii, intră, după cum precizam în textul anterior, populația și firmele mici, care suferă de pe urma excesului de reglementări, deoarece e tipic pentru niște birocrați să coordoneze 20 de corporații în loc de două milioane de IMM-uri. E mult mai simplu, din punct de vedere funcţionăresc, să ai o țară dominată de mari producători, mari importatori, mari distribuitori. Chiar dacă se ajunge, ca în loc să se concureze furnizorii, așa cum scrie în cărțile de capitalism clasic, să se concureaza cumpărătorii.

Și, dacă ne gândim mai bine, există o legătură clară - în ceea ce privește lipsa de transparență - între ultimele inițiative ale Parlamentului și felul în care birocrații “combat” visceral relaxarea fiscală, dând senzanția că încearcă să recupereze de la piață banii pe care se cuvenea să-i aibă ei pe mână. Iar un astfel de comportament “comun” explică cum s-a ajuns atât de repede la un acord între forțele politice pentru acest cabinet ce va compromite, în cele din urmă, ideea unui guvern de tehnocrați.

În fine, dacă spațiul virtual ce se învârte în jurul Facebook-ului a început să aibă reacții virulente după ce manifestanții le-au acordat un vot în alb specialiștilor și s-au retras din Piață, înseamnă că oamenii simt că e ceva în neregulă. Ca de obicei e greu să-i păcălești cu propaganda. Aceasta e scumpă, fiindcă nu generează încredere, și atenția lor se îndreaptă către dezbaterea pe care încearcă să o închege puțina presă independentă care a mai rămas.