Se pare că România are, în momentul de faţă, anumiţi oameni politici, care, în afara abilităţii de a promova legi cu caracter social, deşi ei provin din dreapta spectrului politic, au mai acumulat cunoştinţe importante, ce le permit să posteze pe canale informale, precum facebook-ul, în nădejdea că acestea vor fi accesate de instituţiile statului.

Cunoştinţele de dată recentă dobândite de politicieni, în încercarea de a folosi un astfel de canal pentru a declanşa un dialog instituţional, ne duc cu gândul la bancul cu miliţienii, care, pentru a învăţa mai uşor tabla înmulţirii, s-au apucat să o facă pe cântecele, ca la grădiniţă: Doi ori doi fac patru, trei ori trei fac nouă…

Se pare însă că ei au reţinut doar melodia, nu şi versurile, pentru că modalitatea de a comunica cu o instituţie, pe un canal pe care aceasta nu-l are, nu e în măsură să stabilească un dialog.

Dacă, între timp, aleşii poporului ne vor furniza indicii că îşi aduc, totuşi, aminte şi versurile de la tabla înmulţirii, vom avea dovada că asistăm la un act voit. Ei ştiau de la bun început că nu e posibil să intre în dialog cu o instituţie prin intermediul acelui canal, şi singurul lucru pe care-l fac e să răcâie naturelul simţitor al poporului.

Asta fiindcă atunci când în Constituţia unei ţări scrie mare că e un stat social, se umblă la emoţionalul publicului, nu la raţional.  

• Academicieni vs Facebook

  < Prev
• Eu, Robotul Contribuabil

  Next >