De ce statul poate lua credite in valuta, si populatia

Banca Nationala a Romaniei considera ca-i prudent ca persoanele care doresc sa se imprumute sa o faca in lei, moneda in care au veniturile. Intrebarea este insa de ce regula nu-i valabila si pentru stat? Nu are si el venituri tot in lei? Economistii apropiati bancii centrale apreciaza ca un element important care diferentiaza statul de cetateni este faptul ca dispune de o rezerva valutara consistenta care chiar daca e administrata de BNR, ii apartine de drept statului, in timp ce publicul-debitor are de putine ori un stoc-tampon de valuta pentru situatii neprevazute.

Pornind de la aceasta pozitie e bine de vazut cum isi constituie banca centrala rezerva valutara. BNR imprumuta o parte din bani de la banci comerciale sub forma rezervelor minime obligatorii si uneori de la FMI. Pentru partea de rezerva pe care n-o ia cu imprumut de la intern sau extern, BNR emite moneda locala pentru a achizitiona valuta. Sume pe care daca nu le sterilizeaza genereaza inflatie.

Asadar de ce statul poate lua credite in valuta, desi are venituri in lei, si cetatenii sai - nu? Pentru ca are un mijloc de a-i saraci pe oameni. El se finanteaza in moneda straina, iar BNR face hedging cu ajutorul rezervei-tampon. Dar acest lucru e posibil numai pentru ca populatia achita nota de plata sub forma taxei implicite numite inflatie. Cu alte cuvinte, cine fura de la altii se poate imprumuta in valuta, cine nu ramane si cu banii luati si fara acces la creditul in devize straine.

Problema este insa ca peste tot in lume se vorbeste de rezervele valutare ale bancilor centrale, nu de rezerva statului administrata de Banca Nationala. Daca ar fi asa, atunci Ministerului Finantelor ar trebui sa tinteasca inflatia, sa stabileasca dobanda de referinta - cea pe care e dispus sa o plateasca la creditele in lei contractate, cu banii imprumutati sa realizeze operatiuni de piata si sa cumpere valuta direct, nu prin agentul BNR.

Intr-o astfel de situatie, BNR nu i-ar mai ramane decat sa deschida conturi in lei bancilor si sa realizeze decontarile. Ce conteaza ca tarile care au incercat sa adopte un „model” de acest fel au intrat in incapacitate de plata?! Explicatia pentru un asemenea deznodamant nici nu-i complicata: Ministerul Finantelor e o institutie totalmente politizata, pe cand banca centrala, chiar si atunci cand mai face unele „servicii”, isi pastreaza independenta. De aceea e si interzis ca Banca Nationala sa finanteze direct bugetul statului, pentru ca ar deveni tot una cu institutia politizata...

Din cate se observa statul nu are de fapt niciun fel de “buffer”, dupa cum n-are nici populatia, pentru ca rezerva valutara este a bancii centrale, si e bine ca-i asa, fiindca e ferita intr-o oarecare masura de furt. Iar daca statul nu dispune de un stoc-tampon ar trebui sa functioneze dupa aceleasi reguli precum indivizii. Sa incerce sa nu faca datorii pe care nu le poate duce, si daca se imprumuta totusi peste o anumita limita sa plateasca dobanzi in linie cu riscul pe care si-l ia.