Scriam într-un articol de opinie mai vechi, intitulat “Răspunsuri la întrebări care nu s-au pus” (http://bloguluibalan.ro/index.php/opinii/606-raspunsuri-la-intrebari-care-nu-s-au-pus) că printre băncile sistemice se amestecă unele cu risc politic, care ar fi bine să fie clar delimitat și nu amestecat cu celălalt tip de risc.
În alt text, denumit “Dacă a doua greşeală n-o îndreaptă pe prima, poate că mai e nevoie de încă una” (http://bloguluibalan.ro/index.php/opinii/655-daca-a-doua-greseala-n-o-indreapta-pe-prima-poate-ca-mai-e-nevoie-de-inca-una) subliniam importanța relației dintre bancă și clienți, considerând că la aceștia din urmă bancherii n-ar trebui să se răstească, cum au făcut-o de curând, ci să-i curteze. Clientul nu poate fi tratat la modul: Nu-ți convine ce-ți ofer nu-ți mai dau deloc!
Iar într-un al treilea material, cel mai “proaspăt”, numit “Dovada că puterile statului nu se pot substitui” (http://bloguluibalan.ro/index.php/opinii/655-daca-a-doua-greseala-n-o-indreapta-pe-prima-poate-ca-mai-e-nevoie-de-inca-una) atrăgeam atenția că băncile, în loc să exceleze prin transparență, conducătorii lor să fie alături de clienți și să le explice faptul că sunt nevoiți să întrerupă creditarea până când vor vedea cum arată exact elementul de instabilitatea de natură legislativă ce ar urma să acționeze retroactiv, se reped să introducă avansuri și alte condiționalități care le vor afecta raporturile cu clientela.
Și acum haideți să unim cele trei puncte printr-o linie comună pentru a ajunge la concluzia că niște bănci, în loc să adopte calea normală de a cultiva relația cu clienții, și de a implementa niște produse care să vină în întâmpinarea necesităților lor, cum se întâmplă pe o piață normală, cu raporturi în acest sens, au preferat să consolideze în activitatea lor business-ul generat de clientela unui partid aflat la putere.
Iată de ce își permit ele să își amenințe clienții, fiindcă apreciază că ar avea “spatele” asigurat, dar iată și de ce seamănă până la confuzie marketingul lor cu discursul politic. Deși nici bancherii, nici politicienii n-ar trebui să lucreze cu majorități simple, ci cu utilitatea marginală.
Și în funcție de viteza cu care impun avansuri sau oferă “soluții” - chiar dacă legea dării în plată nu este încă în vigoare - se observă care sunt băncile politice, ce se confundă cu cele sistemice. Ele n-au nevoie să umble după clienți și să le ofere soluții personalizate. Dar dacă n-au nu trebuiau să se bage-n retail. Cine le-a pus?
Băncile românești au intrat în retail înainte de a se poziționa solid pe finanțările corporate. Pentru că un agent economic generează un raport venituri/costuri mai bun decât o persoană fizică. El abordează o gamă mai largă de operațiuni. Și asta dovedește că băncile românești au greșit secvența economică și că n-au avut gândire strategică, așa cum am evidențiat într-un al patrulea text “Concedierele aduc profit, top managementul îl limitează” (http://bloguluibalan.ro/index.php/analize/555-concedierele-maresc-profitul-top-managementul-il-limiteaza).
Dar acesta era deja un alt subiect, pe care îl voi relua cu o altă ocazie.
Cele mai vizionate
Ultimele
-
"Da’ dobanda, cat e dobanda? Dincolo era mai ieftin!"
(Stiri) 9 Oct 2014 -
Americanii rezolvă, europenii caută vinovați de serviciu
(Analize) 18 May 2016 -
Antipesedismul de paradă a creat falşi politicieni de dreapta
(Opinii) 19 Dec 2016 -
Banca centrală trebuie să prevină riscul european al dării în plată, cu ajutorul instanţelor internaţionale
(Opinii) 2 May 2016 -
Ce reprezinta si cum se calculeaza PIB-ul?
(Stiri) 6 Sep 2014
Leave your comments
Login to post a comment
Post comment as a guest