Motto: “Sunt absolut de acord cu căsătoria între homosexuali, cu singura condiţie ca ambii să fie politicieni. Tot ce poate contribui la nereproducerea lor este o binefacere pentru noi toţi!”. – George Pruteanu

Sub presiunea mișcărilor religioase, care-l considerau dăunător, alcoolul a fost declarat prohibit în Statele Unite între 1920 și 1933.

Mai aproape de zilele noastre se observă că nu se mai obișnuiește să se instituie perioade de interdicție, ci se impun accize la tutun, alcool etc.

Ce sunt accizele? Potrivit definiției de manual: Taxe selective pe consum, care „răspund unor considerente de sănătate publică, protecție a mediului și economie de energie”(„Fiscalitate și prețuri” - Editura Economica, 2002).

De unde se vede că statele, pentru a încerca să corecteze obiceiurile nesănătoase, precum fumatul și consumul de alcool, impun astfel de bariere fiscale. Cam cum procedează și cu jocurile de noroc, care-s suprataxate.

Dar mergând pe această linie oare n-ar trebui și homosexualitatea să fie accizată sau suprataxată? De ce pun această întrebare? Pentru că în Biblie scrie că Dumnezeu i-a binecuvântat pe Noe și pe fiii lui și le-a zis: “Nașteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți!”.

Este evident că și acesta e un obicei nesănătos din moment ce homosexualii nu pot face copii, iar societatea nu poate să prospere, așa cum îndeamnă preceptul biblic. De altfel, pe timpul regimul comunist din România cei ce nu aveau urmași trebuiau să plătească un impozit și era interzis avortul.

Ai spune că Ceaușescu gândea exact ca biserica catolică. Papa Francisc a subliniat în fața Parlamentului European că: "Impresia generală oferită de Vechiul continent este cea a unei bunici, a unei Europe care nu mai este fecundă și vie”.

Lipsa respectării preceptelor religioase din modul în care se iau deciziile face ca populația să conteste foarte ușor hotărârile politicului. Altfel nu se explică cum de candidatul republican la președinția SUA, Donald Trump, câștigă teren criticând homosexualitatea, de parcă americanii ar rezona, la fel ca în anii ’20, cu principiile care au instituit prohibiția.

Problema este însă că deși populația se alătură din ce în ce mai mult Bisericii, pe fondul lipsurilor materiale și a supraîndatorării, aceasta din urmă nu are putere legislativă, ci doar influență la nivel de individ. În această cheie trebuie explicat de ce prinde discursul Papei ori cel al lui Trump, fiindcă ei apelează la educația neinstituționalizată a celor 7 ani de acasă.

Sigur că declarațiile lui Trump nu sunt deloc “politically correct”, dar asta cu precizarea că politicienii au întors în așa fel lucrurile încât o speță dăunătoare pentru societate să devină una corectă. Iată de ce își manifestă populația neîncrederea în ei.

Iar clasificarea drept vicii în special a celor care sunt nesănătoase pentru trup, precum consumul de alcool și de tutun, și mai puțin a celor ce pervertesc spiritul, ce nu intră nici în categoria obiceiurilor nocive pentru societatea, dar nici a virtuților, ne face să ne întrebăm ce sistem de evaluare utilizează politicienii pentru ca unele să fie considerate apucături rele, iar altele să rămână declasificate?

• Darea în plată - Politicul transferă băncilor costul eşecului său, cu...

  < Prev
• Darea în plată şi sindromul Stockholm

  Next >