Este forțat să zici că BNR a luat mulți bani de la FMI fără să pomenești nimic de ceea ce a luat guvernul, mai ales în condițiile în care deficitul bugetar a atins limite duble sau triple față de cele prevăzute în tratatul de la Maastricht și s-a dat startul la retrocedări prin ANRP.

Asta cu precizarea că finanțarea contractată de banca centrală de la organismul financiar internațional nu a fost cheltuită, ci s-a utilizat drept garanție pentru a nu se deprecia dramatic ratingul guvernamental și pentru a se ieftini împrumuturile suverane obținute de pe piața externă de capital.

Și mai trebuie să punem la socoteală că în ultimii 10 ani banii necesari pentru a infuza lichiditate în sistemul bancar au fost mult sub diferența dintre rezerva valutară și creditul de la FMI. Adică, reiterez, împrumutul de la FMI a fost o pură garanție, doar s-a importat credibilitate cu ajutorul lui și BNR s-a descurcat numai cu banii săi.

Iar aici mai merită să ne punem problema dacă banii de la FMI, care au intrat în vistieria Băncii Naționale, n-au fost destinați, de fapt, tot unui guvern care nu i-au ajuns cei împrumutați de la Uniunea Europeană. Dovadă stă faptul că una dintre tranșele de la FMI a mers total împotriva uzanței de pâna atunci să finanțeze bugetul statului.

În legătură cu “necesitatea” ca dobânzile să scadă în ritm alert e incredibil cum se poate susține un astfel de punct de vedere în situația în care deficitul bugetului guvernamental s-a situat la niveluri foarte mari. În contextul în care retrocedezi și sifonezi lichiditate cum să se poată reducă dobânzile rapid? 

• Bonusurile din banca centrală sunt ca luna plină, îi agită pe nebuni

  < Prev
• Dacă Merkel nu-şi dă demisia e greu de zis ce vrea NATO

  Next >