Pe vremea lui Bush Sr. părea imposibilă o lipsă de reacţie la declaraţiile lui Erdogan. Acum, în ciuda discursului belicos, Statele Unite  spun că Turcia e un membru de încredere al NATO. Timp în care, celălalt pilon al alianţei militare, Marea Britanie, vorbeşte de o apropiere de Rusia.

Ce rezultat poate avea o astfel de poziţie asupra Europei? O scoate din  joc. Uniunea Europeană nu mai contează ca zonă tampon. Valoarea României ca avanpost ajunge să fie doar teoretică.

De aceea, singura posibilitate ca să ni se garanteze siguranţa e să ne apropiem de Regatul Unit. Şi o spun iarăşi cum: importând monarhia.

Altfel, cu ruşii ce vor călca în picioare UE, cedată după Brexit, e posibil să vedem, în paralel cu creşterea influenţei binomului Rusia - Turcia, că sunt oferite ca ofrandă persoanele ce-s percepute ca fiind punctul nodal al influenţei americanilor aici.

Ele sunt considerate a domina lumea financiară, aşa cum ne-a arătat insistenţa cu care au fost impuse în ţările estice legi privind conversia creditelor în franci elveţieni sau darea în plată, ce încalcă  principiul neretroactivităţii. În aceste condiţii, nimic nu garantează că nu vor fi oferite pe tavă, în zăngănit de cătuşe şi zgomot de mass media, capetele de la vârful lumii financiare. Chiar dacă nu există un temei serios şi se strică stabilitatea economică. Deci, soluţia pentru noi e instalarea unui monarh din clasa regală britanică.  

Cu precizarea că dacă tot am discutat de conversie poate că-i bine să dăm curs gândirii cu premeditare. Creditele  în franci elveţieni au exploatat lipsa de expertiză în ţări văduvite multă vreme de finanţare. Iar în situaţia în care izbucnea criza, era limpede că un împrumut într-o monedă-refugiu va acţiona ca un glonte dum-dum. Cineva s-a gândit cum să facă cât mai mult rău dintr-o singură “lovitură”,  pentru a amplifica emoţiile crizei. Şi în prezent culege fructele mâniei. 

• Relaxarea cantitativă face aurul mai scump decât platina

  < Prev
• SOV – Trump de România

  Next >