În lipsa unui război merge și o ieftinire a materiilor prime

Viața de zi cu zi a oamenilor, plata facturilor, plecarea în vacanțele de vară, cumpărăturile de sărbători și contribuțiile la fondurile de pensii, toate au un efect de neșters asupra pieței bursiere.

Oamenii sunt creaturi ale obișnuinței. Cunoașterea obiceiurilor colegilor tăi traderi și investitori va determina, odată respinsă variantă întâmplării, ca evenimentele pieței să se desfășoare în fața ta cu rezultate evidente.

Chiar și în ziua de azi, a tranzacționării cu frecvență ridicată și a comunicațiilor 4G pe telefoane inteligențe, regimul zilnic din trecut prevalează și modelează momentele pieței de capital în aproape aceeași modalitate în care s-a întâmplat timp de decenii.

Sunt fraze din introducerea cărții „Minighid de cicluri ale pieței de capital. Cum să profiți de pe urma tiparelor de evoluție a cotațiilor bursiere”. Autorul, Jefffrey A. Hirsch, este președintele Hirsch Organization și editor al publicațiilor Stock Trader’s Almanac și Commodity Trader’s Almanac.

Dar, capitolul care mi-a atras cel mai mult atenția din volumul lui Hirsch este cel intitulat „Portofoliul tău devine politic. Cum sunt influențate piețele de ciclul alegerilor prezidențiale”.

Ceea ce citesc mi se pare bizar de cunoscut. „Procesul de alegere a președinților SUA este acompaniat de o manipulare subtilă a economiei. Administrațiile prezidențiale în exercițiu sunt interesate de realegere pentru al doilea mandat. În plus, <lăutarii trebuie să fie plătiți>, generând ceea ce numim <anul simptomului postprezidețial>.

Majoritatea piețelor-urs mari și grave au debutat în astfel de ani. De asemenea, războaiele noastre importante au început în anii care au urmat alegerile. Datorită efortului de a câștiga alegerile, președinții tind să se ocupe de majoritatea inițiativelor de austeritate în prima jumătate a mandatului lor și pompează bani în a doua jumătate, astfel încât electoratul să fie mai prosper atunci când ajunge la urne”, scrie Jefffrey A. Hirsch.

Ceea ce, logic, constituie un important indiciu de timing și direcție pentru decizia investițională.

Ca să discutăm concret, peste un an, în 2020 sunt alegeri pentru președinte în Statele Unite. Și marea problemă este că economia americană nu crește. Acest lucru, la o astfel de economie, cu greutate pe high-tech-uri, ar putea fi “soluționat” printr-un război, că nu degeaba se tot întrebau analiștii de ce se majorează dobânzile deși economia nu era supraîncălzită, dimpotrivă dădea semne de răcire pe orizontul mediu de timp. Explicația era că sunt capacitate toate resursele ce ar putea fi folosite în cazul și pentru pregătirea unui conflict. Mai mult, evenimentele recente, care au luat prin surprindere Organizația Națiunilor Unite ar putea fi catalogate drept provocări care e posibil să fie conectate cu ceea ce spunea Jefffrey A. Hirsch în cartea sa.

Da, dar dacă în ciuda utilizării întregului “arsenal” nu se ajunge la un conflict? Atunci – după toate probabilitățile – am putea să asistăm la un război economic. Ia să vedem ce are adversarul din abundență? Materii prime și resurse energetice. Într-o asemenea situație ar putea să aibă loc o ieftinire bruscă și semnificativă a acestora, însoțită de probleme cu atragerea capitalului la nivelul aliaților “dușmanului”. Deja aceștia se confruntă cu deprecieri de monedă și lipsă de încredere, fără ca nimeni să poată contesta însă că, în final, felul cum a acționat politicul în respectiva zonă nu avea cum să nu submineze economicul.

Sigur că într-un asemenea context nu se poate să nu se pomenească de Brexit și Marea Britanie. Un spațiu despre care apologeţii europeni susțin că se se va confrunta cu lipsa hranei şi a investiţiilor. În realitate, Regatul Unit reprezintă cel mai căutat pol de stabilitate al momentului. De el ar avea nevoie nevoie atât Europa, cât și Statele Unite sau Rusia.