Ieșirea Marii Britanii din UE nu depreciază lira sterlină, ci o apreciază

Jean- Claude Juncker afirmă că Marea Britanie spune doar ceea ce nu vrea. Este o nouă încercare din partea președintelui Comisiei Europene de a “modela” opinia publică, mai ales că Regatul Unit nu se aștepta ca să devină ținta unui război mediatic cu ocazia Brexitului. Probabil că și-ar fi dorit să poarte negocieri pe reperele pieței comune, libera circulație a capitalurilor, bunurilor și forței de muncă.

Dar în loc de asta, Comisia Europeană a marșat ca viitoarea graniță a Uniunii să fie stabilită în insula Irlanda, care, tradițional, e o zonă de influență britanică. După care a mai turnat gaz peste foc și cu Scoția, ceea ce a constituit un “atentat” evident la integritatea Regatului. Deci în loc să se discute în cheia nu vă mai dăm bani pentru fonduri europne, ce vă putem oferi în schimb ca să rămânem prieteni, UE a preferat să destabilizeze. Ce reacție se aștepta să aibă UK?

Iar atacurile din media sau chestiunea irlandeză pălesc pe lângă provocările privind relocarea capitalurilor din spațiul insular, mai ales în contextul în care Regatul Unit participă activ la diviziunea muncii din Uniunea Europeană, livrează produse high-tech și cumpără mâncare.

Da, numai că firmele care pleacă din Marea Britanie merg în Olanda, nu în Germania sau Franța. E o formă de hedging. Se relochează într-un loc de unde pot reveni ușor, într-un mediu competitiv și cu infrastructură similară.

În măsura în care acestea se vor întoarce peste doi ani în Regatul Unit atât Olanda, cât și Franța vor avea probleme de stabilitate. Prima țară fiindcă se vor opri proiecte în derulare, cea de doua pentru că după scăderea cererii pentru produsele sale și substituirea cu unele din America de Sud este posibil ca cererea să se reia. În timpul acesta, Franța se va uita cu invidie către o Anglie ce nu se va confrunta cu dificultățile pe care le-a anticipat, dar și la o Germanie ce nu va fi afectată.

E destul de clar, ieșirea Marii Britanii fără acord poate genera o schismă la nivel politic în UE, dar care n-ar fi decât rezultatul proastei metode de a negocia Brexitul. Teoretic, lira sterlină ar trebui să se deprecieze, dar dacă n-o face înseamnă că cei care pleacă din Regat nu neapărat ies din monedă, poate chiar o cumpără. Este posibil ca ei să fi realizat că renunțarea la barierele vamale de către UK să constituie un avantaj mai mare decât reducerea importurilor și atunci să prefere să achiziționeze lira. Cu precizarea că, exceptând Germania - țară fără deficite, toate celelalte state UE nu sunt interesate de un euro tare.

Și poate că totuși moneda britanică se va deprecia până la urmă, când se va produce fenomenul invers, de întoarcere a capitalurilor în Regatul Unit. Până atunci însă putem asista la o dispută puternică Germania – restul zonei euro privind o monedă europeană puternică sau slabă. Dar ceea ce contează cel mai mult este că UK nu va fi trasă pe sfoară cu europarlamentarele. Din punct de vedere instituțional Marea Britanie funcționează foarte corect. Parlamentul nu cedează șantajului UE, în special în chestiunea Irlandei.