De câte ori este impozitat un venit a cărui dublă impunere e evitată între state?

Este un păcat să fii bogat și trebuie să fii pedepsit pentru asta, ca să nu mai poți crea locuri de muncă. Nu contează că banii ar putea sta pe piața de capital și să finanțeze economia unei țări din care să “mulgă” și Fiscul mai mult, pe seama creșterii bazei de impozitare. E musai ca redistribuirea să o facă bugetul, în loc să aloce piețele resursele.

Dar, oare de ce între state există tratate de evitare a dublei impunere, iar în interiorul lor, după ce e taxat venitul, mai sunt impozitate și activele cumpărate cu el, și după ce-s impozitate venituri/dividende/proprietate se mai pune problema să fie taxată și averea. Oare de câte ori e taxat un venit a cărei dublă impunere e evitată între state?

În fine, de fiecare dată când cineva încearcă să argumenteze o creștere de taxe pentru a susține un “stat social” Suedia e dată ca exemplu. În cultura populară, țara nordică e văzută ca un loc unde taxele sunt mari și toți o duc bine. Este normal atunci ca nimeni să nu-și aducă aminte că Suedia a luat la un moment dat o decizie contrară tuturor țărilor din UE pentru a ieși din criză. A tăiat taxele!

Comisia Europeană a avertizat-o că „experimentul” său va sfârși în lacrimi. Însă după ce statul scandinav a reînceput să crească rapid birocrații de la Bruxelles și-au înghiți vorbele. Impozitul pe profit a scăzut, impozitele pe muncă s-au micșorat și ele, în paralel cu majorarea pragurilor de la care se taxează veniturile. Și rezultatul a fost că Suedia a depășit Statele Unite în topul competitivitătii, într-un timp în care cea mai capitalistă țară a lumii suferea de pe urma politicii economice nesustenabile a lui Barack Obama.

Spun asta într-un context în care României, îi vine periodic ideea năstrușnică de a-i taxa pe cei bogați, în loc să le acorde facilități pentru a investi, în condițiile în care are cea mai redusă cantitate de capital investită pe locuitor din zonă, ceea ce echivalează cu cel mai scăzut nivel de bunăstare.

Suedia a renunțat la impozitul pe avere, tocmai fiindcă era conștientă că astfel afectează potențialul de investire, a relaxat fiscalitatea începând cu antreprenorii, fostul ministru suedez al finanțelor, Anders Borg, remarcând amar: „Ikea nu ar fi existat fără Ingvar Kamprad, și nici Tetra-Pak fără Ruben Rausing. Aceștia sunt probabil cei mai importanți antreprenori pe care i-am avut în ultimele decenii și amândoi s-au mutat din Suedia”.