Fractal extremă urgență!

Ați auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci. Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este – potrivit definiției – pe care o poate găsi oricine pe wikipedia “o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul a fost introdus, în 1975, de Benoit Mandelbrot și provine din latinescul fractus, care înseamnă “fracturat” sau “spart”

Da, dar dacă am vorbit de copaci pentru a arăta ceea ce reprezintă fractalii, nu trebuie să ne mărginim la acest exemplu. Majoritatea formelor de viață din regnul vegetal se bazează pe fractali. Iar acestea sunt mult mai robuste decât orice structură creată de om. Poate că acest mediu pare slab, îi cad frunzele, însă ele reapar primăvara. Asta dovedește perenitatea regnului vegetal. Și având în vedere robustețea lui nu putem să nu luăm în discuție faptul că, la organismele cu structură mai complexă, stabilitatea ar trebui să rezide din principiile pe seama cărora funcționează și să se aplice tuturor aspectelor vieții.

Așadar, în acest fel organismele vor fi stabile și viața lor armonioasă, fiindcă diferitele componente ale viețiii vor interacționa și va exista sinergie. Dacă însă componentele se vor baza pe sisteme și principii diferite, ba chiar eronate, va fi imposibil ca respectiva societate să vădească robustețe, precum regnul vegetal

Ca să rezumăm, omul s-a cățărat în fruntea lanțului trofic și se uită acum de sus la celelalte specii. Dar dacă face totuși o analiză istorică va putea să observe că nu există tip de organizare socială care să depășească durata de viață a speciilor vegetale. Așa cum sunt ele organizate, prin fractali.

Însă alături de enunțarea și urmarea unor principii, precum cele din Codul lui Hammurabi, mai e ceva la fel de important pentru supraviețuire: adaptabilitatea. Fiindcă dacă ne aflăm într-o secvență creată artificial e necesară modificarea rapidă a principiilor pentru a se asigura robustețea. Cu alte cuvinte, cu ajutorul principiilor se ajunge la echilibru, dar care, atenție!, se află în continuă mișcare, de aceea am discutat și de adaptabilitate.

Abia acum putem trage linie și să zicem că teoria fractaliilor se materializează într-un set de principii la nivelul cărora normele urmează etica și astfel se obține stabilitatea. Fiindcă, dacă ne uităm bine, în momentul de față ne găsim într-o secvență suprarealistă în care banii nu au preț și se înmulțesc discreționar, sărăcindu-i pe cei virtuoși.

Iar noi românii nu mai contenim să ne mirăm că, mai mereu, nu ne iese ceea ce vrem, dar fără să modificăm nimic la nivelul abordării, al paradigmei. Dacă dorim să schimbăm cu adevărat ceva, e indicat să identificăm în primul rând principiile, pe care să le urmăm, mai apoi, transparent.

Pentru că atât timp cât nu definim setul de valori, câtă vreme ceea ce se numește elită nu e în măsură să stabilească principiile și stimulentele, și funcționează discreționar, secvența e artificială, la fel cum se văd acum lucrurile la nivel mondial, iar rezultatul nu are cum să fie supraviețuirea, ci extincția.