Decizia de majorare a dobânzii la dolar nu e sustenabilă

După o ascensiune rapidă de la 1,0565 la 1,106 dolari, euro s-a depreciat, ieri, în câteva ore, până la 1,0904 dolari, imediat după ce a venit ştirea că inflaţia de bază s-a situat la 2% în Statele Unite.

Aşadar, investitorii de pe piaţa valutară au interpretat majorarea core inflation ca fiind o informaţie ce arată o revenire a economiei, ce s-ar adăuga la semnalul pozitiv venit din zona construcţiilor, alimentaţiei publice şi a comerţului cu amănuntul, unde s-au făcut mai multe angajări. Ceea ce ar justifica mărirea dobânzii de politică monetară, astăzi, de către sistemul de bănci centrale al SUA – Federal Reserve (Fed).

Da, dar chiar dacă preţurile de bază au crescut vădind o intensificare a activităţii, alimentele şi energia – ce depind de pieţele internaţionale – s-au scumpit mult mai puţin (0,5%), ceea ce le-a permis angajatorilor din zona retailului să stea mai bine în costuri şi să ducă şomajul la cel mai scăzut nivel din ultimii şapte ani şi jumătate, totuşi nu avem nicio informaţie venită din zona bunurilor de folosinţă îndelungată.

Cu alte cuvinte, există repere privind componentele pe termen lung (construcţiile), cele pe termen scurt (comerţul), dar nu avem semnale de la cele pe termen mediu. Iar alături de asta mai trebuie să ţinem cont şi de declaraţia preşedintelui Fed, Janet Yellen, conform căreia inflaţia de bază a crescut, însă e necesar să fie avut în vedere şi impactul asupra populaţiei a unei creşteri a dobânzii.

Acestea fiind spuse e greu de crezut că persoanele din board-ul Fed nu observă discrepanţele între termene şi că Statele Unite se confruntă cu o realocare de forţă de muncă în domenii ce vizează consumul curent şi construcţiile, ce sunt subsecvente, practic, tot dorinţei de a fi asigurate elementele de bază. Şi când nu vin semnale favorabile din zona bunurilor de folosinţă îndelungată, care arată robusteţea creşterii economice, forţa de muncă se reconverteşte spre sectoarele ce asigură nevoile de bază şi nu apar date legate de o scădere a îndatorării, atunci decizia de majorare de către Fed a dobânzii de politică monetară ar trebui amânată.

O mărire a dobânzii ar ţine cont în contextul prezentat doar de elemente emoţionale şi pe termen scurt, iar dacă s-ar produce n-ar putea să constituie un trend, fiindcă ar trece o perioadă apreciabilă până la următoarea decizie de creştere. Ceea ce ar pune semne serioase de întrebare asupra sustenabilităţii hotărârii.

Un ultim lucru care trebuie menţionat este că preţurile internaţionale se raportează doar la cursul euro-dolar şi toată lumea se uită la această paritate, ceea ce face ca lira sterlină, yuanul chinezesc, yenul japonez, francul elveţian, coroana suedeză, dolarul australian ori canadian să fie considerate cantităţi neglijabile. N-ar trebui să se întâmple astfel dacă s-ar restructura relaţiile comerciale.