Credite neperformante există, impozite neperformante de ce nu?

Atunci când românii spun că nu mai au capacitatea să-şi achite ratele la bancă sunt îndrumați de demnitari să meargă să discute cu instituţiile de credit. Ba chiar ultimele iniţiative legislative merg dincolo de a se renegocia ceva cu băncile, ci doresc să le pună “problema” - casa - în braţe, şi oameni să rămână fără obligaţii.

Din păcate însă, despre ceea ce vorbim aici reprezintă un efect, cauza pentru care debitorii au ajuns în situaţia de a nu-şi mai putea plăti tranşele de împrumut este că taxele, în creştere, le-au umflat nota de plată, şi i-au adus în situaţia de a nu le mai rămâne bani pentru a-și achita obligațiile către instituţiile financiare, după cumpărarea hranei, plata întreţinerii şi a curentului.

De altfel, din acest motiv, discutăm de o cantitate mare de credite neperformante, din cauză că populaţia a ajuns să fie supraîndatorată după majorarea TVA şi a accizelor. Familiile de salariați cheltuiesc mai mulți bani pe taxe decât pe mâncare, iar analiştii care susţin că povara fiscală e mult mai redusă decât în Occident ar trebui să ştie că una e să dai sub formă de taxe jumătate din 1.000 de euro și alta e să plăteşti o treime din 500.

Da, dar în ciuda faptului că nu mai există spaţiu fiscal, din cauză că populaţia e supraîndatorată, motiv pentru care oamenii sunt trimişi să-şi reeşaloneze creditul la bancă, nimeni nu discută de faptul că de un tratament similar ar trebui să beneficieze și datornicii la Fisc. Pentru că după cum oamenii sunt trimişi la bancă pentru a-şi uşura povara, şi se dau legi pentru problemele sociale, acelaşi ajutor ar trebui să-l ofere şi statul pentru ca impozitele pe care doreşte să le încaseze să nu devină neperformante.

Şi să luăm un exemplu la întâmplare. Dacă nişte ziariştii plătiți pe drepturi de autor se pomenesc că rămân subit fără serviciu şi n-au cum să-şi achite regularizarea de impozit de 1.000 de unităţi din anul precedent, deşi demonstrează că nu generează venituri, Fiscul nici nu clipeşte când i se solicită o amânare a plăţii, urmată de un plan de eşalonare a datoriei.

În schimb, aceeaşi persoană, dacă are tot 1.000 de unităţi credit la bancă, aceasta din urmă va face tot posibilul ca împrumutul să nu devină neperformant.

Iar dacă tot ne place să ne dăm proamericani, e bine ca Fiscul, care are în momentul de față numai două cuvinte în fondul principal lexical - poprire și sechestru -, să-și manifeste disponibilitatea de a negocia cu debitorii de bună credinţă, așa cum se întâmplă în Statele Unite.

În America, contribuabilii persoane fizice beneficiază de amânări la plată, rescadenţări şi chiar credit fiscal, în locul unor penalităţi înalte. Pentru că e scandalos ca BNR să militeze pentru scăderea dobânzii la creditul comercial, şi statul să practice dobânzi penalizatoare, care, dacă se anualizează, par că sunt de la începutul creditului de consum.

Timp în care, reiterez, băncile se străduiesc să acorde amânări, eşalonări, ba unele chiar le șterg clienţilor din datorie. Şi nu doar băncile fac asta, ci şi unii furnizori de utilităţi.

Din câte se observă vorbim de discriminare. Statul dă legi şi recomandări pe care să le aplice doar sectorul privat. El rămâne o fiinţă supranaturală. Nici măcar nu instalează POS-uri la ANAF, cum există în fiecare magazin mare sau la comercianții de energie, ca să poată fi puse pe picior de egalitate cheltuielile cu alimentele, băuturile, benzina, energia electrică şi impozitele. Românii au carduri de credit cu care cumpără de la hipermarket ori de la furnizorii de utilităţi şi pot face respectivele facturi plan de rate. Ca să procedeze astfel şi cu impozitele e nevoie să existe la casieriile ANAF acel dispozitiv în care să bagi cardul, numit POS. Dacă el lipseşte, Fiscul trebuie să le acorde contribuabililor posibilitatea de a beneficia de amânări la plata taxelor şi rescadenţări, fiindcă, practic, le interzice, oamenilor accesul la creditul bancar, cu care să-şi eşaloneze impozitele pe care le au de achitat.

Este interesat ce părere are Gabriel Biriş în legătură cu această problematică. Dacă e “politically corect” şi în spirit european să existe discriminare între diversele tipuri de cheltuieli ale românilor şi problematica socială să fie pusă pe tapet doar în cazul datoriilor către bănci, nu şi a celor către bugetul consolidat. Îi ridic avocatului Biriş această problemă, fiindcă el e cel care a declarat că: „Nu poate fi tolerată neplata impozitelor și taxelor, indiferent de motiv!”.