Datoriile care nu ne lasă să ne bucurăm de ieftinirea benzinei

Motorina s-a ieftinit în ultimul an și jumătate cu 2 lei pe litru, iar benzina cu 1,7 lei pe litru, ceea ce ar echivala cu o majorare a venitului disponibil al românilor cu aproximativ 3%, scrie jurnalistul Florin Rusu pe portalul “Profit.ro”(http://www.profit.ro/perspective/scaderea-pretului-carburantilor-cu-2-lei-litru-echivalenta-cu-o-reducere-a-impozitului-pe-venit-de-la-16-la-12-14732373). În condițiile menținerii aceluiași consum de carburanți și a aceleiași ponderi în coșul de consum, de 8-9%.

Și nu doar că s-a ieftinit benzina, iar acest lucru nu impulsionează creșterea economică, ci secvența nu e stimulată nici de micșorarea TVA ori a CAS. Sigur că aceste măsuri nu se transmit instantaneu, dar mai importantă decât această remarcă e aceea că anterior s-a luat foarte mult din potențialul viitorului prin intermediul supraîndatorării menajelor, iar acum reacția naturală e de a se achita mai întâi datoriile acumulate și abia după aceea se poate vorbi de mărirea cererii.

Cu alte cuvinte, în momentul de față, familiile sunt pe deficit, nu-s obișnuite să se confrunte cu această stare, și numai după ce-și vor reechilibra balanța venituri – cheltuieli vor reîncepe să gândească pe termen lung. De aceea nici nu achiziționează bunuri de folosință îndelungată, deși politicienii au anunțat de 3-4 ori până acum ieșirea din criză.

Ca să reiau o idee exprimată de curând, chiar dacă există produse cu pondere mare în consum ce se ieftinesc ca urmare a scăderii prețului materiei prime și a taxelor, oamenii au încă datorii care îi împiedică să le revină încrederea în consum, motiv pentru care e o aventură să încerci să calculezi PIB potențial în aceste circumstanțe.

Și dacă tot am adus vorba, din nou, de supraîndatorare, trădată de mărimea creditelor neperformante, poate că ar trebui să subliniem că pentru această situație există responsabili, politicienii care au întreținut corupția prin creșterea taxelor și extensia datoriei publice în plină criză. Datoria statului a fost într-o anumită măsură ținută sub control, fiindcă s-a împrumutat populația de la bănci. Iar în situația în care românii nu reușesc, în prezent, să înapoieze bani luați cu împrumut, politicienii se fac vinovați pentru riscurile pe care le-au indus sistemului bancar. De ce nu vorbește nimeni despre aceste lucruri cu subiect și predicat?

În fine, semnele că nu putem discuta de o impulsionare a creșterii economice, determinate de ieftinirea benzinei și reducerea TVA sunt relevate și de deflatorul PIB. Dar alături de asta mai merită menţionat un lucru important. În contextul în care România a cam terminat de rambursat împrumuturile contractate de la FMI, UE şi Banca Mondială la începutul crizei, şi deci povara fiscală generată de aceste finanţări nu mai există, ar trebui să aibă loc noi scăderi de taxe care să permită soluționarea principalei probleme cu care se confruntă românii, și care estompează dezvoltarea: supraîndatorarea.

Politicilor economice ca să li se poată pună eticheta de responsabile trebuie să permită reglarea dezechilibrelor sesizate de relaţia deflator PIB – inflaţie la consumator sau îndatorare suverană - îndatorarea menajelor, şi să ne protejeze de situaţia internaţională gravă ce se profilează.