Ilfov, un judeţ la mişto!

Nu mă deranjează atât de mult că autobuzele arondate altor primării decât celei a Bucureştiului pătrund adânc, până în zonele semicentrale ale unei Capitale aglomerate. Este firesc să se întâmple asta, cât nu e făcută întreaga centură ocolitoare aşa cum trebuie, cu două benzi pe sens.

Problema este însă că o bună parte a instituţiilor judeţului Ilfov, cu reşedinţa la Buftea, se găsesc în Bucureşti, de la Poliţie, la spitalul de urgenţă, la casa de pensii, direcţia judeţeană de statistică, cu tot cu instituţia prefectului. Asta ar însemna că fie ilfovenilor nu le sunt necesare respectivele instituţii, fie au mai mare nevoie de ele bucureştenii.

Sigur că discutăm de o zonă metropolitană Bucureşti - Ilfov, şi în aceste condiţii e mai util ca entităţile administrative să aibă sediile în centrul Capitalei, chiar ultracentral, cum sunt amplasate unele instituţii ilfovene. Adică, nu în oraşele Buftea, Voluntari, Bragadiru, Otopeni, Chitila, Măgurele, Pantelimon, Popeşti - Leordeni. Da, numai că dacă se întâmplă una ca asta ar fi bine să nu există dublaj instituţional, fiindcă fie avem judeţ, fie zonă metropolitană.

Istoric vorbind, Ilfov era un județ mare, al cincilea ca suprafață, numai că la începutul anilor ’80, el a devenit un important “contributor” pentru înființarea județelor Giurgiu și Călărași, cu precizarea că au fost cedate bucăți din el și către Dâmbovița și Ialomița, astfel încât nu trebuie să parcurgi o distanță prea mare în afara zonei București - Ilfov ca să constați că ești în alt județ al patriei.

Dacă ajungi în Bolintin - unde se încheie filmul Buletin de București - ești în Giurgiu, la Buftea - Samurcași în județul Dâmbovița, Frumușani de lângă Popești - Leordeni e în județul Călărași, iar Sinești în Ialomița. Toate aceste localități se plasează la doar 25 - 30 km de centrul Capitalei. Vă închipuiți cât de mic a ajuns să fie județul Ilfov, numit astfel din 1997, după ce anterior fusese sectorul agricol ce încojoară Bucureștiul?!

Da, dar dacă tot se petrec lucrurile astfel și sunt o sumedenie de bucureșteni ce locuiesc acum în Otopeni, Bragadiru sau Chitila, e momentul unei organizări pe principiul unei zone metropolitane - cam cum e în derulare la Métropole du Grand Paris - cu o singură autoritate care s-o administreze, cu tot cu aeroport internațional și metrou, ceea ce ar permite reducerea aparatului funcționăresc și costurile. Asta cu mențiunea că marele și micul Paris sunt capitalele cu cea mai mare densitate a locuitorilor din UE.