Până când să n-avem și noi faliții noștri!

Am văzut numărul de infectați cu covid de azi și deduc că 777 e mai bun decât 666. Degeaba crește de multe ori numărul de teste ce se realizează în potenţialele focare ca să nu fie eșantionul reprezentativ că tot se învârte în jurul a 4% infectați din totalul celor testați. Adică, la cât de mult se căznesc românii, tot rămân mult în urma statelor dezvoltate.

De unde se vede că iar avea dreptate Caragiale când observa că în ciuda străduințelor nu reușim să avem și noi faliții noștri: "Până când să n-avem și noi faliții noștri?... Anglia-și are faliții săi, Franța-și are faliții săi, până și chiar Austria-și are faliții săi (...) această stare de lucruri este intolerabilă."

Cu alte cuvinte, încercăm să obținem și noi să avem același nivel de suferinţă pentru a merge pe un proiect economic care n-are legătură cu productivitatea, ci doar cu interesele politice, cu dorinţa de a stârni o empatie la nivel global. Ceea ce reușim să obținem însă este o izolare a României pe plan extern, ca urmare a lipsei de coerenţă în privința administrării chestiunii covid, dar și a economiei,

Apropo de economie, descoperirea unui infestat din eșantionul nereprezentativ de testați necesită 5.000 de lei. Tratarea costă mult mai puțin.

Iar „inteligenţa” care stă în spatele unei astfel de construcții nu ia în calcul că izolarea României va duce și la cea a politicienilor, ceea ce va degenera apoi într-o asuprire a populației. Prin asta se înțelege suspendarea drepturilor și abdicarea de la principiile democratice, în niciun caz punerea în prim plan a meritocraţiei și eficienței economice.

Dacă aceste lucruri se produc, ele se vor constitui probabil într-o măsură a lipsei de soliditate, fiindcă o structură care permite orice abatere de la drepturile omului e o societate incorect dezvoltată. Orice se structurează în acest fel va fi înglobat mai devreme sau mai târziu într-o altă societate, ceea ce lasă în urmă vestigii dacice și un lichelism ce urmărește să-și șteargă urmele.