Dacă restaurantele sau teatrele merg la 30% din capacitate, e posibil să se reînchidă sau să nu se deschidă deloc. De ce? Ce rentabilitate economică pot ele să aibă? O parte din cheltuieli sunt fixe și nu se acoperă dintr-o cantitate redusă de clienți. 

Apoi, ca să fie clientela mulțumită, e nevoie de chelneri, personal de deservire, la 30% câți ospătari îți permiți? Poți să angajezi  formații de muzică și actori de stand-up comedy în asemenea condiţii? Ce se întâmplă, nu ai nevoie de persoane care să urce pe scenă şi să spună bancuri cu politicieni, într-o perioadă propice de a apărea noi bancuri cu Bulă?! 

Iar la 30% nu îți convine în niciun caz să vină muşteriul să tragă de o cafea. Faci 60 de lei frappé-ul sau pui consumație obligatorie de 200 de lei? Păi, nu-ți mai intră nimeni în local, chiar dacă au jinduind până acum românii să meargă la restaurant și n-au avut parte.  

Mai mult, în bar/bistrou/tavernă/pub/braserie nu se fumează. Se pune problema ca să reglementeze cârciumarul, să primească doar clienți vaccinați şi să-şi vaccineze personalul, dar asta cu fumatul nu e lăsată la latitudinea lui. Printre atâtea reglementări și condiţionalităţi publice și private cum să se întâlnească cererea și oferta?!

Mai bine s-ar recunoaște că relaxarea are loc ca să nu se mai plătească de la buget anumite drepturi bănești, corespunzătoare imposibilității de a lucra. E un fel de a te spăla pe mâini și de a scăpa de niște cheltuieli, dar fără a-ți asuma răspunderea pentru proasta administrare. Se oferă libertatea de a lucra, dar la numai 30% din capacitate. Așa restaurantul se închide natural și statul nu mai are niciun fel de răspundere, fiindcă a oferit posibiltatea de a munci, dar n-a fost să fie. Fatalitate!

• Viciul de a încasa accize din subvenţii

  < Prev
• Datoria nu-i a noastră, ci a urmașilor și a urmașilor urmașilor

  Next >