Recep Tayyip Erdoğan se face remarcat mai ales când înlătură guvernatorul băncii centrale independente a Turciei. După plecarea lui Erdem Başçı a venit rândul lui Murat Çetinkaya, pe fondul opoziţiei acestuia de a micşora dobânzile, apoi al lui Murat Uysal și Naci Ağbal. De când a devenit președinte, Erdoğan a îndepărtat patru guvernatori, ultimii trei în mai puțin de doi ani. Înlocuitorul lui Ağbal, Şahap Kavcıoğlu, e un bancher și politician care se opune dobânzilor ridicate, deși capitalurile pleacă, lira/acțiunile se depreciază și rezervele valutare scad. El rezonează cu șeful statului, potrivit căruia mărirea dobânzilor ar fi „mama şi tata tuturor relelor”.

Sharia interzice să se perceapă dobândă (riba), să se speculeze, să se finanțeze activități cu impact negativ asupra societății (haraam), dar totuşi Turcia e un stat laic, cu armata garant al acestuia, lăsată aşa de părintele modernității: Mustafa Kemal Atatürk.

Ocazie cu care merită amintit un articol din septembrie 2016, intitulat „De ce n-au rating băncile centrale şi alianţele militare?”, în care se menționa că după o dezvoltare economică spectaculoasă factorii ce ţin de politic vin să submineze Turcia.

Statul turc n-a fost niciodată membru NATO fiindcă-i o ţară democrată, ci pentru că armata e garantul organizării moderne a statului. Iar în măsura în care președintele a devenit el garantul modernităţii, s-a produs o schimbare de paradigmă contrară filosofiei pe baza căreia a fost acceptată Turcia în NATO.

Aşadar, atunci când armata a ajuns să fie aservită unui conducător politic, s-au conturat premisele actualei crize. La acel moment s-a pus problema cât îi costă pe aliaţi că nu e capabilă conducerea NATO să aibă o reacţie rapidă prin care să nu contribuie la întărirea poziţiei lui Erdoğan!

Şi preambulul economic la situaţia actuală l-a constituit o reacţie a lui Erdoğan, când a pus la îndoială necesitatea unei bănci centrale independente, spunând că în cazul în care nu poate face față sarcinilor, șeful Băncii Naționale a Turciei, Erdem Başçı, va fi tras la răspundere.

Başçı nu mai conduce banca centrală, nici Çetinkaya, Uysal sau Ağbal, economişti de prim rang și cu principii. Mărul discordiei îl constituie dobânzile şi situaţia economică precară, dar care reprezintă consecinţa felului de a funcţiona al lui Erdoğan.

De ce e importantă independența băncii centrale? Fostul președinte al băncii centrale a Poloniei, Leszek Balcerowicz, precizează că e singura soluţie pentru stabilitatea unui sistem monetar în care banii nu sunt legaţi de nimic substantial, cum se întâmpla în epoca etalonului aur.

• Când puterea bate banii

  < Prev
• Aceeași Mărie cu altă pălărie: Nu crește cota de taxare, ci se aprinde...

  Next >