PIB - Produsul Intern Brut. Este suma dintre valoarea adăugată brută - diferența dintre prețul de vânzare și costul produselor - și impozitele percepute pentru respectivele bunuri, din care se scad eventualele subvențiile acordate. Cu alte cuvinte, dacă statul n-ar percepe taxe incluse în mărfuri, PIB-ul ar fi definit doar ca valoare adăugată brută.

Și ultima oară am auzit lucruri bune despre PIB - rezultatul activității de producție al unităților rezidente - atunci când ni s-a zis că am depășit la acest capitol Cehia, Ungaria, Portugalia sau Grecia. Rău e considerat că veniturile bugetului nostru, raportate la PIB, sunt mai mici decât în țările menționate.

Eu am observat însă că acest PIB, la care se raportează veniturile, are mai multă inflație înglobată decât în respectivele state. Dacă economia ar fi mai performantă, mai productivă, și veniturile bugetare - numite și povară fiscală - s-ar împărți la un PIB nominal mai mic, ar părea că-s mai mari.

Nu asta reprezintă însă esența, ci aceea că, dacă PIB-ul se împarte la numărul românilor, se vede că e mai redus decât la ei. Cum să ai venituri din taxare mai mari dacă ai salarii mai mici? Impozitele, la fel ca și economisirile, depind de venitul disponibil al societății. Două țări cu PIB-uri pe cap de locuitor similare pot avea venituri fiscale asemănătoare, raportate la PIB, în situația în care prețurile se aduc la nivel standard. Dar spun că pot avea, deci nu-i musai, fiindcă aici intervine politica fiscală, care poate permite să se economisească mai mult și să fie furnizați mai mulți bani bursei, bunăoară, adică să aibă piața de capital mai multe resurse, ce devin investiții în economie. Investiții private, nu publice, ca acelea intermediate de buget din impozite.

Ar cam fi nevoie de investiții private, fiindcă România n-are supraofertă de bunuri de bază. Investițiile publice s-ar îndrepta acum - potrivit declarațiilor oficiale - către ecologie și digitalizare, precum în Franța, dar diferența dintre noi și ei e că deși avem un apreciabil potențial agricol, ne confruntăm cu deficit de produse agroalimentare, nu cu un excedent îndreptat către export ca în Hexagon. Suntem pe minus chiar dacă statisticile relevă că jumătate din populație ar trăi la țară!

Iată un motiv să se renunțe la discursul cu eșecul piețelor și să fie luată intervenționist o cantitate mai mare de resurse cu impozite, folosind PIB-ul ca paravan, pentru ca politicul să dicteze în continuare economicului. Chiar nu-i momentul să se deturneze lichiditatea în plină criză, când lipsa de capital în zona produselor de bază e flagrantă.

• București - mândria țării

  < Prev
• Revoluţia informatică se aseamănă cu cea bolşevică

  Next >