Taxa RCA sugerează că sunt accidentate doar maşinile scumpe

Ştiu că mă trezesc cu întârziere, dar cred că e bine să continuăm discuția despre asigurări. La o maşină populară de 1.600 centrimetri cubi, taxa RCA pe un an a sărit din intervalul 450 - 1.000 de lei în vară, la 700 - 1.100, în prezent. Ca să vorbim de asiguratorii “medii”, cine cerea în jurul a 500 de lei în iunie, acum pretinde 900 și peste. Asta cu precizarea că aproximativ 450 era în prima lună de vară oferta City Insurance. Şi aici intervine şi problema. Dacă respectiva societate iese brusc de pe piaţă şi deţine un portofoliu semnificativ de poliţe obligatorii RCA, e firesc ca reducerea bruscă a concurenţei să se materializeze în preţuri mai mari la mai puţini asiguratori rămaşi. Dacă alături de City ar mai fi existat şi Astra, să zicem, cu siguranţă că taxa RCA ar fi fost mai redusă.

Dar pentru a nu spune eu aici de ceea ce în medicină se numeşte malpraxis, ar fi trebuit ca City să fi intrat într-un soi de administrare specială pe parcursul căreia să-şi ridice gradual preţurile şi în paralel să cedeze cotă de piaţă în favoarea celorlalţi. În acest fel, taxa RCA ar fi crescut acomodativ şi sunt aproape sigur că în acest context nu s-ar fi majorat, în scurt timp, cu 75%.

Și ca urmare a șocului produs ne confruntăm cu aberaţii, precum aceea că pe piața internațională, aurul - un conductor mai slab și în cantitate ceva mai mare - ajunge să fie mai scump decât platina, pe fondul relaxării cantitative implementate de state. În cazul de față, asigurarea facultativă a unui apartament la bloc cu 3 camere, la care clădirea reprezintă 85.000 de euro şi bunurile 10.000, costă în jur de 500 de lei la cele mai titrate companii de pe piaţă, ceea ce e mai puţin decât oricare taxă RCA!

Sigur că marea deosebire este aici că RCA e realizată prin efectul legii şi companiile profită de obligativitate, spre deosebire de asigurarea facultativă unde nu există elemente importante care să influenţeze concurenţa pe piaţa liberă. Dar tocmai ca urmare a acestui factor, cel care o impune e necesar să ştie să gestioneze ceea ce e cu titlu obligatoriu. Într-o mare măsură RCA este o asigurare împotriva naturii, fiindcă poliţele se stabilesc la majoritatea produselor de profil în funcţie de o valoare/sumă. Bineînţeles că maşinile lovite de cei care trebuie să ofere despăgubiri prin intermediul răspunderii civile pot fi şi scumpe, dar din moment ce cea mai ieftină RCA are un preţ mai mare decât asigurarea unui imobil de peste 80.000 de euro s-ar putea trage concluzia că misterios cad victime accidentelor din trafic doar maşinile cu cilindree mare, acelea care-s suprataxate când vine vorba de impozitarea proprietății. Chiar dacă criteriul cilindree cade în ridicol atunci când sunt impozitate la fel un Porsche şi un Aro. Însă aşa se întâmplă când intervine coerciţia. Statul inventează criterii arbitrare, ce nu ţin cont de valoarea/suma de asigurat, ci de responsabilitatea socială. După care vin toate erorile trecutului să se răzbune pentru a se vedea ce se întâmplă când lucrurile nu sunt făcute bine de la început.