De la volatilitatea “talebiană”, ce antifragilizează sistemele, la cea generalizată, care le distruge

Moneda euro nu se mai vinde pentru 1,22 de dolari ca la început de 2021, dar nici la 0,97 ca în septembrie 2022, ci se plasează la 1,07. Iar volatilitatea prețurilor se resimte la nivelul tuturor activelor importante: monede convertibile, petrol, aur, metale comune etc.

Ceea ce arată lipsă de încredere pe fondul ancorării cu greutate a unor anticipații raționale într-un context economic din ce în ce mai politizat, chiar și în Statele Unite.

Problema se rezumă la dificultatea identificării unor tendințe sustenabile pe termen scurt și mediu la nivelul principalilor indicatori macroeconomici, care să stea la baza elaborării unor modele econometrice. Şi în condiţiile în care nu prea se pot face calcule, discutăm de o fragilitate a sistemelor implicate.

Pentru ca sistemele să redevină robuste e necesară depolitizarea economiilor, ceea ce are o legătură directă cu despovărarea fiscală a acestora.

Sigur că după ce americanii și-au redus semnificativ programul de relaxare cantitativă aurul n-ar trebui să aibă la fel de multă “utilitate”, deoarece nu mai servește la extensia masei monetare. Totuși prețul său a continuat să crească. Nu se mai plasează la 1.200 de dolari pe uncie ca în urmă cu 10 ani, ci la aproape 1.900. În măsura în care metalul galben nu indică, de fapt, vreun câștig, ci doar nivelul zero al pierderii, vă închipuiți cât de mult a “pervertit” politicul economicul față de perioada când acesta din urmă era “protejat” de etalonul aur?! Iar ezitările politicienilor în a avea o poziție privind criptomonedele au făcut ca acestea să se constituie într-un catalizator al creșterii prețului singurului metal preţios considerat activ de rezervă!

La fel de grav mi se pare că un activ precum petrolul a devenit volatil în contextul în care tradițional se încearca să i se inducă o fluctuație cât mai redusă, fiindcă reprezintă o pârghie de bază a stabilității prețurilor la nivel global.

Repet ideea că abia acum pot fi confundate piețele cu niște cazinouri, cum au tot încercat cineaștii să ne inoculeze ideea în filmele cu Wall Street în titlu. Din cauza intervenționismului! Când intervine QE, relaxarea cantitativă, procesul de sărăcire este accentuat. Corecția datoriilor suverane - fără a se schimba paradigma în care funcționează societatea - generează spasme puternice, care se văd în mecanismul cerere - ofertă.

Sunt perfect conștient și de acord cu ceea ce spune Taleb că unele lucruri trag foloase de pe urma șocurilor și cresc când sunt expuse la volatilitate, la aleatoriu, dezordine și factori de stres. Ele iubesc aventura, riscul și incertitudinea, câștigă de pe urma dezordinii, obțin mai mult decât rezistență sau robustețe, antifragilitate. Din păcate, în momentul de față ne confruntăm cu o volatilitate generalizată, care fragilizează fiecare reper economic și poate duce, atenție!, prin efectul de rezonanță, la un cutremur, și la distrugerea sistemelor.

Nu în ultimul rând aș dori să semnalez că în circumstanțele deprecierii fundamentelor economice, prezicerile astrologilor, acelea care se referă la faptul că instabilitatea financiară îi afectează pe toți români, pot fi generalizate la nivel planetar, ceea ce-i face pe cititorii siderali să devină niște analiști economici respectabili.