DACIA este cinematograful unde Mircea Daneliuc a turnat în 1993 filmul Patul Conjugal, cu Gheorghe Dinică în rolul principal, Coca Bloos în rolul Carolinei și Lia Bugnar în cel al Stelei.

Cinematograful s-a numit mai întâi, în 1930, Marconi, după inventatorul telegrafiei, apoi, după venirea rușilor, Aleksandr Popov, pentru a fi denumit după plecarea rușilor: Dacia. În postcomunism el a devenit DACI - probabil ca să rezoneze cu filmul lui Sergiu Nicolaescu, până în zilele noastre, post postcomuniste, când după căderea altor două litere de pe frontispiciu, a rămas D C.

Sigur că spre deosebire de Feroviar și Buzești, Cinema Dacia încă mai există, cu tot cu celebrul său basorelief.

Iar Bulevardul Elisabeta a dispus - de la începutul secolului XX până la sfârşitul acestuia - de un “multiplex” cinematografic. Cu mai multe săli la un loc, unde se puteau vedea filme diferite în acelaşi timp, cinematografele aşezate strategic par să fi fost deschizătoarele de drum ale mall-urilor de astăzi. Cum coborâm pe bulevard dinspre Cercul Militar spre Cişmigiu, pe partea dreaptă sunt înlănțuite cinci săli de cinema - Lumina, Festival, Capitol, Bulevard, București - dar una singură mai are firmă: Cinematograful Bucureşti, probabil cel mai vechi din metropolă.

Cinematograful de pe strada Doamnei, transformat în restaurant tradiţional românesc, se numea Doina și era încadrat de magazinul Trei Ursuleți și Biblioteca Națională. Fosta glorie a cinematografiei româneşti, Cinema Favorit din Drumul Taberei, era cel mai puternic concurent al celebrului Patria din perioada comunistă. Cinematograful Vergu locul unde, în perioada interbelică, era un centru popular de cultură cu spectacole, expoziţii, concerte şi filme de toate felurile este învelit cu o pânză pe care scrie Million Dollars - un loc pentru iubitorii de manele şi viaţă de noapte.

Așa ca idee, ca să fim nostalgici, Cinema Patria, fost ARO, situat pe Bulevardul Magheru, are o capacitate de 1.014 locuri. Scala unde acum vreo 10 ani rula Closer to the Moon - povestea romanțată a jafului din 1959 a mașinii cu bani a Băncii de Stat a Republicii Populare Române a lui Nae Caranfil - e un cinematograf situat tot pe Bulevardul Magheru, cu o capacitate de 860 de locuri. Și tot pe Magheru, de cinema Studio ne amintește un comunicat UCIN - Uniunea Cineaștilor din România - din 25 noiembrie 2015: “În conformitate cu prevederile Legii nr. 282/2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 806 din 19 noiembrie 2015, de completare şi modificare a Ordonanței Guvernului nr. 20/1994, privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente, cinematograful STUDIO este obligat să îşi suspende activitatea până la terminarea lucrărilor privind reducerea riscului seismic. Instituţia noastră va depune absolut toate eforturile necesare pentru rezolvarea de urgenţă a actualei situaţii , la autorităţile competente. Ne cerem scuze”. Tot pe “criterii” seismice se pare că și-a întrerupt activitatea și Corso, plasat pe Bulevardul Elisabeta, dar pe partea opusă celor 5 săli de cinema amintite.

Totuși la Cinema Europa, fost Miorița chiar mai rulează filme, cum ar fi Un bărbat pe nume Otto cu Tom Hanks. Iar la Cinemateca Eforie, cunoscută ca Sala Jean Georgescu, se practică următoarele tarife: bilet întreg - 10 lei, bilet redus (elevi, studenți, pensionari) - 5 lei, bilet redus pentru studenții facultăților cu profil cinematografic sau similar - 3 lei, persoane cu dizabilități/nevoi speciale - 0 lei

Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a Filmelor “RomâniaFilm” (RADEF)  e în reorganizare judiciară prin aprobarea planului de reorganizare prezentat adunării generale a creditorilor de către administratorul special în data de 14.09.2020 și confirmat de către judecătorul sindic prin hotărârea Tribunalului București nr. 4741 din data de 10.11.2020 în Dosar nr. 10972/3/2016.

Pe site-ul “romaniafilm.ro” vedem o listă cu 6 cinematografe funcționale: Mon Amour - Piatra Neamț, Europa - București, Florin Piersic - Cluj Napoca, Patria - Craiova, Sergiu Nicolaescu - Târgu Jiu, Arta - Sibiu. Dar parcă ar fi bine să le amintim și pe cele “decedate” de care nu am mai pomenit până acum: Modern, Victoria, Aurora, Lira, Timpuri Noi, Bucegi, Excelsior, Melodia, Grivița, Central, Volga, Flacăra, Drumul Sării, Vitan, Cosmos, Unirea, Viitorul, Crângași, Cotroceni, Popular, Rahova, Ferentari, Floreasca, Moșilor, Arta, Pacea, Gloria, Progresul, Laromet, Înfrățirea între popoare. Dacă am uitat vreunul de pus pe acatist îmi cer iertare. Pe care ar trebui trecut și Bulevardul Magheru cu totul, care dintr-un simbol al bunăstării interbelice s-a transformat în cel mai vizibil și deprimant exemplu al decăderii țării.

• RCA, taxa invizibilă

  < Prev
• Nu doar a fi milionar a devenit banal, ci și ziarist şi scriitor!

  Next >