În sectorul 2 al Capitalei, cineva a avut ideea de a numi o stradă Emisferei, fără a spune la care face referire. Când e vorba de administrare locală, eu știu că, de regulă, se fac precizări. Spre exemplu, când vine vorba de Veneția, una este Veneția de Sus - localitate din județul Brașov cu 453 de locuitori și alta Veneția de Jos - cea cu 770.

Tot așa, în cazul nostru, al Emisferei, avem emisfera dreaptă, care e responsabilă de controlul creativității, spațialității, abilităților artistice și muzicale. Și care e considerată partea intuitivă a creierului, ce joacă un rol important în interpretarea informațiilor de natură vizuală. 

Dar și emisfera stânga - răspunzătoare de controlul vorbirii și limbajului, scrierii, înțelegerii și descifrării conceptelor complexe, precum matematica. Ce e  partea rațională a creierului. 

Sau nu la emisferele cerebrale s-a gândit organizatorul teritorial, pentru că n-avea cu ce?

În fine, ați auzit de Mauriciu Blank? Era o stradă din București, denumită după marele bancher de la Marmorosch, Blank & Co care i-a spus premierului I.I.C Brătianu să trimită tezaurul în Regatul Unit și nu la ruși. Dar de Strada Bursei unde funcționa Banca Comercială Italiană și Română, de Strada Banca Națională unde se afla Societatea Națională de Credit Industrial sau de Strada Raymond Poincaré unde avea sediul Banca Cerealiștilor mai știe cineva? Regimul comunist s-a străduit să șteargă cât mai mult mărturiile României capitaliste. De aceea, orașele au fost epurate de numele de străzi fără “origine sănătoasă”, care evocau regimul burghezo-moșieresc și capitalismul putred.

Arterele bucureștene au primit nume proaspete, muncitorești, de inspirație sovietică, precum: Turnătorilor, Ajustorului, Reconstrucției, Sporului, Târnăcopului sau Zgurei.

Adică, în loc să se cheme Carol, Elisabeta sau Ferdinand, bulevardele au fost denumite Republicii, Gh. Gheorghiu - Dej, Dimitrov. Iar acestea-s nume de străzi ­“recuperate”. Au rămas o grămadă cu denu­miri bizare: Ebonitei, Detectorului, Documentului, Dușului, Foșnetului, Furtunii, Ghiozdanului, Gospodinelor, Abnegației, Hărniciei, Hârtopului, Îndrumării, Mândriei, Năzuinței, Propășirii, Progresului, Solidarității etc.

Totul ca să n-aducă aminte cumva de vreo personalitate capitalistă ori de vreun reper “reacționar”. Și acest lucru se întâmplă nu doar în metropola București, ci, ca să luăm un exemplu la întâmplare și în micul, dar încărcatul de istorie, municipiu Focșani, unde superbul teatru edificat la inițiativa maiorului Gh. Pastia continuă să se plaseze pe Strada Republicii (nr.71), în loc de Bulevardul Lascăr Catargiu (nr.26) - cum se numea artera înainte de moartea ctitorului.

Cu alte cuvinte, se observă "restituirea" cu greu în București a numelor consacrate, cum e cazul chiar al Bulevardului Lascăr Catargiu, numit atunci când poporul își luase soarta în propriile mâini Ana Ipătescu, activitate care, însă, în țară trenează! În Focșani, de pildă, continuă să existe Strada Ana Ipătescu, alături de Aleea Echității și Strada Fraternității, dar fără a fi repuși în drepturi Lascăr Catargiu, I.C. Brătianu sau Carol I.

Din păcate, despre marele om politic conservator Lascăr Catargiu, fost prim-ministru în vremea Regelui Carol I, publicul larg nu știe mai nimic și pe asta se bazează și oponenții restitutio in integrum. Nici despre istoria economică a țării de când se numea Regatul României, care au fost cele mai importante companii, ce cifre de afaceri au avut ele, cum îi chema pe antreprenori

Mai mult, le-a fost șters orice reper și la ni­vel de străzi, ca să nu-și de seama că acum au cei mai slabi conducători din ultima sută de ani și că n-am trecut la capitalism decât cu numele, de fapt, tot în comunism am rămas.

Legislația “capitalistă” doar a adoptat niște noțiuni care să rezoneze cu economia de piață, dar ca spirit e la fel ca înainte.

Auzim și învățăm termeni pompoși sau teh­nici, însă se apelează la ei doar pentru a epata. Adoptăm numai noțiunile în limbaj, fără a trece cu adevărat la capitalism. Există o anumită terminologie, fără a se cunoaște să se opereze cu factorii enumerați.

Dacă ar exista știința lucrului făcut cu instrumente capitaliste, România n-ar trebuit să recurgă la austeritate după alegeri.

Și totuși, în ciuda insistenței de a păstra o oligarhie cu origine sănătoasă care să dea ora exactă, a epurării reperelor capitaliste cum ar fi numele de străzi, a nerestituirii istoriei interbelice - când aveam o piață de capital închegată, ce genera supraofertă de bunuri - au rămas în vocabular cuvinte care trădează trecutul capitalist.

Când îi spunem unui prieten că mergem la serviciu, de exemplu, ne referim la diviziunea muncii din societățile capitaliste, în care oamenii își fac servicii unii altora. Același sens îl are și sinonimul slujbă, participanții la schimb pe piață se servesc reciproc.

 În pofida străduințelor de a reprima orice legătură cu capitalismului, văzută în ­discursul lui Nicolae Ceaușescu: „Lumea la care unii domni vrem să revenim, este una a inechității, a jafului și a asupririi. Am cunoscut-o sute de ani și o sută de ani sub capitalism. De aceea am declarat că pentru noi a apus pentru totdeauna o asemenea cale. Poporul nostru spune câte odată că aceasta se va întâmpla când o face plopul mere și răchită micșunele. Nu vă grăbiți să aplaudați, genetica modernă a făcut progrese uriașe și e posibil să avem plopi care fac mere și răchită care face micșunele. Dar nici atunci, nici în asemenea situații, nu vom permite întoarcerea înapoi. Capitalismul în România a apus pentru totdeauna. Poporul este adevăratul stăpân și va rămâne veșnic stăpân pe destinele sale, pe bogățiile țării”.

El a avut dreptate, epigonii săi fac tot posibilul ca societatea românească să nu revină niciodată la capitalism, zis și economie de piață. 

• De ce suntem doar proamericani, dar nu și anglo-saxoni?

  < Prev
• Creatorul economiei politice a fost primul care a depolitizat-o și a...

  Next >